Posts Tagged 'stomac'

A venit…STOP,mi-e greaţă

A venit toamna… Bagă-mă într-un sac, şi trezeşte-mă în mai.

Pentru mine, anul este împărţit în două părţi distincte: partea activă şi partea pasivă. Oficial de azi începe partea pasivă, şi va ţine până pe 1 martie.

Nu-mi place toamna, aşa cum nici după iarnă nu mă înnebunesc, cu toate că sunt născută în decembrie. Venirea toamnei este pentru mine un semnal de alarmă care mă anunţă că în scurt timp, voi resimţi din nou strânsoarea lanţului pe care mulţi îl denumesc amorţeală. Mă gândesc că acest dezgust este, probabil, favorizat de frica mea de banal, pentru că, până la urmă, zilele de toamnă se încadrează într-o limită de banal destul de ridicată.

Venirea toamnei este comparabilă cu venirea zilei de luni. După un weekend plin, vine ziua de luni care te trezeşte de dimineaţă cu o porţie zdravănă de realitate, şi te trimite înapoi pe câmpul de luptă unde trebuie să te lupţi, pe lângă şefi, prieteni enervanţi şi câţei vagabonzi, şi cu tine însuţi. Vara este ca un weekend. Un prilej de beţii şi de nopţi nedormite, de plajă excesivă şi de plimbări interminabile. Septembrie este ca ziua de luni: închide uşa în faţa dezmăţului, şi te trimite pe cealaltă uşă la muncă.

Azi m-am trezit la ora 12:00 (fix!), după ce alaltănoapte am întrecut nişte limite mai mult sau mai puţin morale, reuşind totuşi să adorm la o oră rezonabilă (3:30). După o luptă scurtă cu cearcănele, am luat avizul în mână şi m-am hotărât să mă duc la poştă (oficiul poştal, fiind 😆 ) şi să-mi ridic cartea (Andrei Codrescu, Mesi@). TULCEA 3 TRANZIT a fost amplasată strategic între gară, autogară şi gara fluvială. Stomacul mi s-a strâns când am văzut oameni urcând în microbuze, oameni aşteptând vaporul la ponton…M-am lăsat dusă de un sentiment de nostalgie, gândindu-mă că o să treacă ceva timp până când o să mai fac vreo escapadă. Dă-o dracului de treabă, de ce trebuia să vină?

Acum parcă am făcut o indigestie. Nu-mi mai vine să înghit nimic, pentru că oricum nu mai are niciun gust.

Probabil voi renunţa şi la ideea concetăţencei mele de a face un hike pe coclauri, tocmai pentru că mi-a pierit tot cheful. De când m-am trezit, oftez într-una şi mai scap şi câte-un „A venit.” de crede maică-mea că vorbesc singură.

Aş vrea să pot ţipa. Dar nu e nimeni acolo care să mă audă.

Anunțuri

Dacă nu poţi înghiţi, măcar digeră

Viaţa mi-a dat o durere de stomac. Continuă.

Nici măcar dicarbocalmul nu ar putea potoli aciditatea. Şi totuşi, care-i cauza? [Personal vorbind, la mine e şi un pic ereditar, pe linie paternă cam toţi au avut stomacul zdruncinat, ba chiar străbunicul meu a făcut 8 operaţii din cauza ulcerului, şi miraculos, trăieşte! ] M-am gândit că lucrurile pe care le înghit sunt de vină. Mulţi, mult prea mulţi mi-au zis că tocmai Cola pe care o ingerez în cantităţi impresionante e vinovată, dar eu prefer să mă gândesc la partea mai puţin plastică.

De înghiţit, nu înghit aşa de multe. Ba chiar am anumite pretenţii, anumite standarde şi principii care mă ţin departe de o gastrită precoce. Şi totuşi mă simt obligată să diger tumulii societăţii noastre. Nu îi simt, dar plutesc acolo în soluţia acidă, şi vizibil macină muşchii slăbiţi de atâtea amestecuri nesănătoase. Pe când unii ar mânca (rahat) cu foarte multă plăcere, eu mă simt, de cele mai multe ori, obligată să refuz, oricât de mare ar fi porţia. Glazura, spre exemplu, mă sprie cel mai tare, pentru că ar putea ascunde un eşec, un blat mai ars, o cremă ceva mai neomogenă. Din această cauză mă feresc de glazură, şi niciodată nu judec un produs după ea. Poate din această cauză am, de cele mai multe ori, reţineri la început, pentru că am nevoie de ceva timp de analiză ca să ştiu cum şi pe ce parte să înghit, dacă se ajunge la situaţia asta. Se mai întâmplă să înghit şi glazură, nu neg asta, dar de cele mai multe ori o scuip afară. Din păcate, nu întotdeauna la timp. Se mai întâmplă s-o diger, şi abia după ce îmi dă un junghi în stomac, o vărs afară.

Ambalajul spune multe, în ziua de azi, dar nu destule. Îţi spune atât cât să te amăgească şi să-ţi dea o iluzie deşartă în care să crezi până în momentul în care ajungi la concluzia că trebuie s-o verşi afară.

Gustatul rareori va produce neplăceri, şi dacă te pricepi atât de bine la produse şi ai stomacul ţeapăn, poţi trăi şi numai din gustat. Avantajul este că nu vei fi niciodată catalogat ca fiind pretenţios, ba chiar vei da impresia că eşti în stare să iei câte puţin din toate, chiar dacă nu se încadrează în preferinţele tale. Dar puţini trăiesc din gustat, şi trebuie să fii un pic superficial ca să reuşeşti. Pentru că gustatul nu-i acelaşi lucru cu înghiţitul. Dacă alegi să guşti, trebuie din start să te mulţumeşti cu puţin, şi de cele mai multe ori, de proastă calitate. Şi chiar când dai de ceva excepţional, niciodată nu-ţi vei permite să mesteci până la măsele. Îţi va rămâne pe limbă şi pe incisivi şi nimic mai mult, timp nu va fi niciodată destul ca să-i dai drumul pe esofag, pentru că doar gustând cât mai multe varietăţi vei putea suplimenta nevoia stomacului, pe care alţii, într-un mod mai selectiv, o fac mult mai uşor pierzând, într-adevăr, ceva mai mult timp cu digeratul.

Înghiţitul nu este întotdeauna urmat de digerat, însă digeratul va presupune un oarecare înghiţit. Majoritatea alege să înghită. Asta, desigur, după preferinţe, pentru că oricât de slabă ar fi pregătirea teoretică, mereu se va pune problema unor preferinţe. Alese sau nu în mod sistematic, preferinţele vor face trecerea de la „asta da” şi „asta nu”, oricât de ridicole sau lipsite de orice fel de argumente solide ar fi. Aici este punctul unde apar conflictele, şi ele vor continua atâta timp cât cineva va riposta cu îndârjire, fără a avea un bagaj de cunoştiinţe prea bogat ca să se justifice.

Înghiţitul poate fi făcut în mod gândit. Dar presupune ceva mai mult decât nişte preferinţe plastice. Aici este nevoie de anumite principii, de credinţe şi concepţii justificate care să dea acea aură de sistematică. Desigur, acest fel de a înghiţi este şi cel mai periculos, pentru că puţini îl înţeleg, iar majoritatea îl vede ca pe un moft. Însă partea bună este că abia acum îţi poţi permite să digeri liniştit.

Faptul că mulţi îşi permit să înghită uşor este o adevărată slăbiciune de care minţile manipulatoare profită din plin. Dar acest înghiţit nu dă prea multe dureri de stomac, pentru că puţini dintre aceştia se preocupă de ce înghit. Şi chiar această preocupare este cea care macină defapt stomacul.

Tu ce înghiţi?

Citește în continuare ‘Dacă nu poţi înghiţi, măcar digeră’


Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 15 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,643 amatori
Septembrie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD