Posts Tagged 'scrisoare'

Io primesc oferte de afaceri, pac-pac

Attention

Eu sunt Domnul Patrick KW Chan, director executiv & principal de credite financiare ale Hang Seng Bank Ltd, Hong Kong.
Am o propunere de afaceri profitabile de interes comun sa оmparta cu tine;
Aceasta implica transferul de o suma mare de bani.
M-am referinta dumneavoastra оn cautarea mea pentru cineva care se potriveste relatia mea propus de afaceri.
Daca sunteti interesati sa lucrati cu mine sa ma contactati prin intermediul email-ul meu privat (mrpatrickchan@yahoo.com.hk) pentru detalii suplimentare

Raspuns mai devreme dvs. la aceasta scrisoare va fi apreciat.

Dl Patrick Chan
E-mail:  mrpatrickchan@yahoo.com.hk

Probabil circulă vorba că am câştigat potul cel mare la Loto şi caut céva şmecher prin China, nu de alta, dar să am un motiv să mă duc să mănânc sushi de la mă-sa, de la origini. Mr. Patrick Chan, nu ştiu dacă ori mă-ta ori tac-tu îi englezoi, asta nu te ajută cu nimic în privinţa românei tale trecute prin Google Translate; în cel mai bun caz îţi trimit un e-mail cu înjurături în rusă.

Victima tentativelor de phishing de la Raiffeisen şi a altor zeci de scrisori nigeriene de la diverşi mahări necunoscuţi britanici sau spanioli, this is my first time când m-a acostat un chinezoi viril.

Trişti trebuie să fie oamenii ăştia care cer bani unor oameni cu un venit modest. Sau cu venit zero, ca mine, eu mândră elevă minoră.

Ce se poate spune despre noua generaţie: manifest

Zi de zi, mă lovesc de aceeaşi problemă. Simt că între mine şi reprezentanţii generaţiei mele se ridică un zid, care mă ţine pe mine departe de ei, şi pe ei departe de mine.

Problema principală a generaţiei mele este refuzul de a gândi şi de a discuta despre logică, etică şi util. Mereu am considerat că este absolut necesar să pui întrebări şi să nu te laşi legat la ochi pentru a străbate calea cunoaşterii de sine şi a lumii din jur. Mulţi ar spune că este prea devreme pentru aşa ceva, însă dacă nu există o pregătire prealabilă, individul nu va asimila cunoştiinţe nici la 20, nici la 30, şi nici la 40 de ani. Cineva spunea: „Oamenii se schimbă. dar nu o fac, pentru că le este mai uşor să rămână la acelaşi nivel.”

Refuzul de a gândi apare ori din comoditate, ori în urma îndoctrinării. Văd cum tineri refuză vehement alte preocupări, alte lecturi, alte teorii, în afara celor impuse la şcoală. Astfel, nu doar o dată am fost judecată pentru că nu respect lista de lecturi recomandate, că mă preocupă probleme de politică, de istorie şi că apreciez (mult prea mult) arta. Răspund sincer: „De ce? Pentru că aşa vreau EU!”. Personalitatea mea este într-o continuă schimbare, pentru perfecţionare. La ei, însă, iese la iveală lipsa de personalitate, lipsa de interes pentru ce îi înconjoară, şi chiar lipsa unor gusturi personale.

Presupun că aceste lipsuri sunt, defapt, piaţa de desfacere a mass-mediei, a modei, pentru că tinerii par să ingereze tot ce primesc la masă. Dacă cineva gândeşte pentru ei, ce rost mai are ca ei să pună vreo întrebare? Înghit, lacom, şi apoi se aşează pe canapea cu burta-n sus: a zis unu’ că-i de bine, atunci aşa o fi.

Nu mică mi-a fost mirarea să aud de la cineva că nu este nevoie să studiezi o anumită chstiune pentru a-ţi forma o părere. Dacă e învelită într-un pachet frumos, atunci conţinutul va fi la fel de bun. Asta pare să fie deviza lor.

De asemenea, şi lipsa de responsabilitate este acută. Observ că din ce în ce mai puţin iau un proiect în mână pentru a-l duce până la capăt. Dacă este cineva dispus să-l facă pentru ei, cu atât mai bine.

Lipsa principiilor, probabil, aduce societatea la o degradare continuă. Acolo unde creierul nu funcţionează după anumite norme, acolo totul este pierdut; nu există cale de întoarcere.

Din păcate, aceste lacune par să nu fi apărut brusc, ca rezultat a vreunei anomalii. Asta pare să ceară societatea şi religia de la oamenii ei: îndobitocire în masă. Promovarea unor antimodele este cel mai uşor mod de a sublima raţiunea tinerilor. se pare că, cel care gândeşte altfel decât restul „turmei” are două căi de ieşire: ori ca oaia neagră, ca outcast, ori ca lider al „turmei”, cel care impune. Pentru a deveni lider al turmei, ai nevoie de carismă, pentru a înrobi creierele leneşe. Un foarte bun exemplu este aşa-zisul prieten al liceenilor, Tudor Chirilă. Acesta este doar carismatic, nici pe departe bine intenţionat, cu toate că acesta pare să fie scopul lui. Mesajele lui Chirilă au doar formă, dar ce se întâmplă cu forma dacă n-are fond? Scopul lui a fost să atragă, şi nicidecum să înveţe. Tinerii, păcăliţi de şarmul lui, nu au făcut altceva decât să-i asculte mesajele ca nişte roboţi, eventual vărsând o lacrimă, pentru că (nu-i aşa?) tipul este foarte sentimental, utându-se cât de bine îi stă în noua pereche de jeans strâmţi. Scrisoarea lui a defilat în faţa ochilor a mii de oameni, fără însă a avea niciun rezultat. La el, vorbele rămân vorbe, cu toate că se poate citi, foarte uşor, faptul că se supraestimează, crezând că va rămâne prin aceste cuvinte: „O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.” Nimic nou, nicio reformă, aceleaşi clişeuri care răsună dintr-o parte într-alta, conform cărora avem nevoie de o schimbare. Însă nimeni nu a ridicat furca în aer pentru a face vreao schimbare, pentru că, deja ştim cu toţii, „schimbarea începe cu tine”.

Logic vorbind, nu poţi cere câinelui să înveţe trucuri noi. Tinerii din generaţia mea sunt ,deocamdată, pierduţi, pentru că dacă nu se trezesc la timp ca să ia ei singuri nişte decizii, să-şi asume responsabilitatea, să pună valoare pe morală şi pe adevăratele virtuţi, să întrebe şi să răspundă, să rişte, să tragă linie la sfârşitul zilei, atunci ne îndreptăm spre un sfârşit iminent. Toată munca adevăraţilor oameni de cultură se va duce pe apa sâmbetei, va fi îngropată în negura timpurilor, iar la putere vor fi oameni nici mai virtuoşi, nici mai corecţi decât restul poporului. Deja sună familiar. Pentru că, până la urmă, de ce am aspira la ceva mai bun dacă nu suntem demni? Dacă spiritul nostru civic ne îndeamnă la furt, dacă valorile noastre sunt reprezentate de mafioţi, dacă respectul nostru se traduc prin gunoi şi intoleranţă, atunci de ce să vrem progres?

Ca să revin la tineri, unii dintre aceştia văd schimbarea într-o anarhieprost înţeleasă, care constă în muzică punk şi graffiti-uri pe pereţi. Sincer, mi s-a cam acrit să cer explicaţii, deoarece este evident că „fiecare face cum îl duce capul” . Mulţi continuă să scrie „aduce-ţi” şi „proast-o”, mulţi vor crede că Cicero e cântăreţ de operă, şi chiar mai mulţi vor susţine că Mircea Badea şi Mircea Dinescu sunt oameni de cultură. Asta li se dă, asta mănâncă, nu fac mofturi.

Eu ce pot să fac? Nu am influenţă şi nici putere, pentru că dacă aş fi avut, aşi fi instalat un nou regim politic care să vizeze, în primul rând, nivelul de cultură a oamenilor. Nici măcar carismatică nu sunt. Eu am doar vorbe, cărora le rămân loială.

The wind of change stopped blowing a couple of yers ago…

Dragă România, (prima parte)

Românie, habar n-ai ce debusolată sunt! În ultimul timp am fost bombardată cu atâtea bârfe, că nici nu mai ştiu ce-i adevărat şi ce nu. Poate mă lămureşti tu, pentru că, vezi dragă, doar în tine mai am încredere.

Ei bine, cine poate nega că tu eşti puntea de legătură între Occident şi Orient? Nici nu e cazul să amintesc de câte beneficii ai avut parte datorită acestei poziţii privilegiate! Turcii au tras din narghilea sute de ani pe meleagurile astea, ungurii s-au instalat comod şi fac nazuri şi în ziua de azi, regimurile politice vecine şi-au băgat coada şi în treburile noastre, ce-ai putea să vrei mai mult? O sociatate colorată şi înfloritoare, care în anii ’80 aproape a murit de foame, o societate care de 20 de ani încearcă să înţeleagă ce clasă de obiecte denumeşte termenul „libertate”, o societate care se urăşte pe ea însăşi, mai tare decât oricine.

Şi ce, Românie, nu e asta calea spre progres? Adică, de ce să te supraestimezi când poţi să te automutilezi, doar de dragul perseverenţei?Cui îi trebuie industrie? Cine are nevoie de export? De ce să fie toleranţa necesară? E fiecare pentru el! …Nu înţeleg de ce oamenii îţi reproşează asta!

Adică, cine a mai reuşit performanţa să intre în UE cu absolut nicio bază? E ca şi cum ai avea piciorul în ghips, şi te-ai apuca să sari coarda; cam aşa a fost cu aderarea ta la Uniune. Te-ai ales cu încă o fisură. Nici pe departe nu te compari cu Anglia, Italia, care se pare că nu au întâmpinat prea multe greutăţi (pentru că ele aveau picioarele perfect sănătoase când au intrat în horă). Cine mai şchioapătă ca tine, cu nişte datorii atât de mari în pantofi?  Eu te admir sincer! De altfel cum îi admir pe toţi cei care dau disperat din coate când se îneacă în nisipuri mişcătoare.

[VA URMA]


Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

  • "Şi tu ce-ai făcut? Ai continuat să-ţi joci roulul infect, care oricum nu-ţi venea, ba chiar atârna ridicol pe umerii tăi." 6 years ago

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 15 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,608 amatori
Iulie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD