Posts Tagged 'sa'

Tre’ să recunosc…

…mă simt destul de prost că m-am pleoştit, în ultimul timp. Am avut nişte săptămâni infernale, cu teste diabolice şi câteva chiuluri de necesitate. Calculăreţu’ a cedat şi el, a făcut Windows-ul fiţe şi s-a supărat pe USB-uri, trimiţându-le de tot la plimbare.

Ieri am reuşit s-o scot la capăt măcar cu PC-ul, rămânându-mi doar să mă apuc să scriu…aberaţii. Multe.

La RoBlogFest n-am făcut niciun căcat; se vede ce mult înseamnă reclama. Dacă nu te pupincureşte nimeni pe undeva, n-ai nicio şansă să iei vreun vot. Clar. Şi eu care credeam că ăştia promovau originalitatea unui blog… Mă rog.

Mi-am făcut totuşi timp să aranjez un mixtape, primul, de altfel, făcut de mine, cu UNELE dintre cele mai cunoscute melodii ai ultimilor 30-40 de ani. Recunosc, am fost, într-o oarecare doză, subiectivă, dar dacă nu eram, nu aş fi putut să zic că mi-am lăsat amprenta asupra mixtape-ului în vreun mod semnificativ.

Piesele pot fi downloadate (odată cu cover-ul) una câte una de pe următorul site:

http://www.box.net/dontblamethefame

Dacă mai intervine ceva important, anunţ. Sper.

Anunțuri

De făcut o alegere:

Vreau să particip la o expoziţie (cică dă bine la dosar) organizată de Biblioteca Judeţeană, cu ocazia zilei lui Constantin Brâncuşi, şi am de ales între două desene. Dilema este că…nu mă pot hotărî, aşa că o să am nevoie de o ţâră de ajutor. Avem aşa:

Primul desen: Şi al doilea:

(desenele sunt, defapt, mai mari. Acestea reprezinta un detaliu)

Până la urmă, ce am voie să fac?

Vorbim liber de faptul că nu trebuie să ne lăfăim în borşul altora…Şi totuşi, cine a murit de grija altuia? Prostul sau măgarul? 😆

Mulţi susţin sus şi tare că n-ar trebui să ne preocupe viaţa altora. Şi totuşi, câţi dintre ei fac asta? Nu spun de român, în general, omului îi este proprie curiozitatea care a omorât pisica. Avem aşa:

  1. Bârfa, sfânta taină a bârfei. 😀 Ce-a făcut, ce-a dres X şi Y, şi mai ales CUM a făcut-o. Adevărat, neadevărat, sună bine, ne place, şi hei, nu poţi nega asta! E una dintre realităţile care chiar nu pot fi negate. Nici atunci, nici acum, şi nici în viitorul apropiat. Bârfa uneşte oameni care ai fi zis că nu s-ar fi găsit niciodată (duşmanul duşmanului meu e prietenul meu 😀 ). Şi râmâne totuşi în chestiune faptul că o facem din răutate. Sau din răzbunare. Din punctul meu de vedere, ar putea umple alea 10 minute dintre o glumă bună şi o discuţie serioasă.
  2. Strada este câmpul de luptă a celor care poartă de grijă altora. „Ce faţă ai!” „Ce păr ai!” „Bă, (nu ştiu cum)” „Ai număr de telefon?” Persoane pe care nu le-ai văzut niciodată, persoane care la rândul lor habar n-au nimic de tine, şi care totuşi găsesc amuzant acest sport de a te lega de cineva pe stradă.
  3. Există cazuri în care unii se interesează de viaţa altora. O necunoscută pentru persoana în cauză. Şi râmâi şocat când vezi câte lucruri ştie, fără măcar să fi făcut cunoştiinţă cu tine vreodată.

Toate aceste gânduri mi-au trecut prin cap după ce o tanti s-a luat de mine şi o concetăţeancă, pentru că râdeam prea tare în noua noastră piaţă civică 😎 . „Mă scuzaţi, da’ râdeţi atât de tare că se aude şi în partea cealaltă. Unii copii încearcă să doarmă…” În primu’ rând, stimabilă tanti, e un loc public, şi am impresia că am voie să râd cât de tare pot. În al doilea rând, nu poţi afirma că mă „caţăr şi mă distrez” doar pentru că stau invers pe bancă ca să nu mă bată soarele în ochi. Şi în al treilea rând, şi cel mai important, nu ţi-ai adus, handicapato, copilu în parc ca să doarmă! 🙂 Dacă vroiai să-l culci calumea, îl ţineai acasă, îi dădeai o jucărie şi gata. Nu vii în mijlocul parcului, unde e fel de fel de lume (ca mine) şi unde copii vin ca să se dea cu bicicleta/rolele/etc. Mă, da’ prost trebuie să fii! 😆

Uite, pe mine tocmai prostia mă enervează. Şi nu orice fel de prostie. Mă enervează proştii fuduli, care nu văd că intelectul lor este comparabil cu cel al propriului animal de companie, şi se dau mari filozofi şi cunoscători ai comportamentului uman. Azi mă uitam la TeVeu când blocul meu se zgâlţăia destul de tare din cauza cutremului (dat fiind şi faptul că stau la etajul 7) la „Serviţi, vă rog!” şi nu din întâmplare. Tocmai pentru că era şi Simona Se(x)nzual. Şi, încă odată a reuşit să dovedeacă cât de proastă e, ca să fiu mai rude 😆 . Foarte frumos, să te duci să mulgi vaca încălţată în pantofi cu toc de zece; nu ştiu care era vaca încălţată 😆 . Să pui nişte puşti să adune fânul în locul tău, cu toate că emisiunea riscă să fie amendată din cauza noii legi care specifică faptul că este interzis să pui un minor să muncească (dar de hibele acestei legi o să vorbesc altă dată). Să zici că ceilalţi care muncesc de la 6 dimineaţă freacă menta. Să stai cu curu’n sus, când ai atâtea de făcut. N-am văzut o dovadă de impertinenţă atât de crasă de când mă ştiu! Teoretic, ştiu că sunt astfel de ‘poame’ care se fofilesc şi care găsesc o scuză pentru orice gafă făcută. (Să vedem ce scuze are mă-ta pentru gafa pe care a făcut-o când te-a născut, nenorocită mică. 😆 ) Dar practic, încă nu văzusem să se aplice. Am întâlnit multe persoane care nu ştiu să se rezume la propria cratiţă, şi încearcă marea cu degetu’, poate-poate se pricep şi la asta. Şi-o dau în bară, evident. Au impresia că le au cu scrisu’ şi abureala, şi hop îşi deschid blog. Au impresia că au voce, şi hop să cânte când se nimereşte o chitară prin preajmă. Au impresia că au talent actoricesc, şi hop la teatru. Şi este cu atât mai rău când se găsesc unii care să le sufle în borş fără să aibă vreun motiv întemeiat. „Ah, ce frumos scrii! Ah, ce amuzant eşti! Vai, ce te pricepi!” Pupincurism veridic, şi asta strică cu atât mai rău personalitatea individului pentru că îi oferă iluzii deşarte şi nefondate. Părinţii ar trebui să fie cei care să-i ia de o ureche de la o vârstă fragedă şi să le arunce adevărul în faţă. Şi este şi mai rău când părinţii alimentează acest rateu evident, şi inevitabil se ajunge la situaţia în care individul cedează psihic, pentru că în ziua de azi nu sunt căutaţi proştii fuduli, ci doar oamenii pregătiţi şi dotaţi, şi se izolează ajungând la o concluzie pripită că n-ar fi bun de nimic. Dar asta se întâmplă în cazurile fericite. În mod normal, firul vieţii curge în continuare, individul continuă să se fudulească cu ce nu ştie, ajunge vedetă porno, dar în acelaşi timp absolvent al facultăţii de…să zicem jurnalism. Multe se cumpără în ziua de azi, şi nu ai nevoie de MasterCard. Un zâmbet plastic azi, o pupincureală mâine, o ieşire în oraş, şi aşa îţi câştigi plastic-friends, care vor fi întotdeauna acolo ca să-ţi zică cât de bine te pricepi la nişte lucruri care vizibil te depăşesc. Veaţa ie roz, o s-ă ajung preşedi’ntele USA şi o sămi i-au un ciwawa. D-ar continui s-ă catapulchez, zice-ţi şi voi. 😀

[Dovadă evidentă că şi eu mă lăfăi în borşul altora. 😀 ]

Mori! – să ştii că-mi pare rău

Am menţionat  în postul anterior că o să scriu ceva despre superficialitatea cu care ne tratăm unii pe alţii.

Azi am terminat de citit ‘Portretul Lui Dorian Gray’ a lui Oscar Wilde, şi sunt încă marcată de filozofiile lordului Henry care în orice lucru bun vedea un lucru rău. Defapt, pentru el, la baza tuturor lucrurilor pe care le considerăm noi ca fiind virtuţi stau tocmai defectele, păcatele şi toată înverşunarea împotriva lumii.

Eu încă mai cred în valorile omului, dar îmi permit să abordez în acest articol tocmai maniera în care Henry explica comportamentul omului din secolul 19.

Şi ca să fiu de actualitate, mă voi raporta un pic şi la domnul Michael Jackson, pentru că am început să mă simt prost că n-am scris nimic de el.

Ce a fost după ce s-a aflat de moartea lui Jacko a fost probabil cea mai veridică dovadă de ipocrizie şi impertinenţă (de proporţii) din istorie. (!!!) Citește în continuare ‘Mori! – să ştii că-mi pare rău’

Pentru că EU am vrut să fie colorat!

EU am zis că lumea trebuie să fie ceva mai colorată. Şi lumea s-a conformat.JD803041mod

Cu această poză am luat locul întâi la concursul „Mai Verde Decât Prevede Legea” din cadrul campaniei Pacea Verde din liceul Grigore Moisil.

JD803057mod Casa Olteanului. Fluturi menechinuţi.

JD803067mod Aşa-şi duc unii traiul.

JD803091modJD803025modJD803020mod

Lumea musteşte de gri. Pentru că voi o vedeţi aşa. Voi o urâţiţi şi o faceţi să arate ca un hoit care nici nu merită îngropat. Voi, voi şi gândurile voastre negre; voi şi cu viziunea voastră asupra lumii. Voi şi concepţiile limitate la suferinţă, chin şi plângere. Credeţi că ea nu simte? Credeţi că numai voi sunteţi capabili să simţiţi ura? Ea o simte, şi, uite, încearcă să vă facă pe plac. Se străduie să arate ca voi: urâtă şi părăsită. Aşa apar munţii de gunoaie, duhoarea şi aerul irespirabil. Şi voi ce faceţi? Daţi vina unul pe altul, ca într-un joc de frisbee. Ba poluarea, ba încălzirea globală…

Uitaţi-vă în oglindă. Bine. Ea arată ca şi voi, neagră, urâtă, goală. Ea arată aşa din cauza voastră. Ea arată aşa ca să nu difere de voi. Pentru că nu veţi accepta niciodată ceva care nu seamănă cu voi. „Cine nu-i ca noi, e împotriva noastră.” Comuniştilor. Acum de ce plângeţi? De ce o vreţi frumoasă şi colorată? O meritaţi? Sunteţi demni de ea? Abia când o să vă schimbaţi, atunci să vă aşteptaţi să se schimbe şi ea.

A mea e frumoasă şi colorată. Pentru că eu cred în ea, şi mă chinui s-o fac să rămână aşa. Orice aţi zice voi de a voastră, a mea va fi întotdeauna frumoasă. N-o să mă păcăliţi s-o abandonez.

Îţi cam place cum arată. Ştii ceva? Pune-ţi pofta-n cui!

Doua zile m-am chinuit sa fac asta

JD802752

PS:

Astept pareri. :-w

UPDATE

17 MAI

JD802825Varianta finala :D. Si astept din nou pareri :”>

De ce vreau sa schimb lumea…

„Superman’s dead.”

Dar eu nu sunt aici sa fac pe Superman. Si nici n-am de gand sa salvez lumea de la un colaps iminent. Nu, nu voi rezolva criza economica si nici nu voi opri razboaiele. Topirea ghetarilor nici nu figureaza in ‘my-to-do-list’, iar asteroidu’ mi se pare prea departe ca macar sa ma gandesc la el. Nu voi face ca manelele sa dispara, si nici nu-l voi scoate pe Osama Bin Laden din ascunzatoare. Nu voi ieftini petrolul si nici nu voi interzice tigarile si bautura alcoolica. Nu o sa cumpar paine pentru sarmanii din Uganda, si nu o sa salvez ursii panda de la extinctie. E valabil si pentru tigrii bengalezi.

Cat de urat din partea mea… Pe naiba! Cine sunt eu? Cat de mult inseamna cuvantul meu pentru voi? Cat de mult va afecta natura daca doar eu sortez gunoiul pe categorii?

Nu vreau sa schimb nimic. Nici macar nu vreau pacea mondiala ca si concurentele la Miss World. De ce? Pai, consider ca asta e mersul normal al lucrurilor; e absolut normal sa infruntam problemele acestea…

Si totusi…cum vreau eu sa schimb lumea? Well…vreau sa ajut lumea sa treaca prin incercarile acestea cu fruntea sus. Vreau ca demnitatea, curajul si vitejia sa fie niste virtuti pe care orice om sa le posede. Vreau ca lumea sa nu mai fie superficiala si sa puna pret pe ce e inside, nu pe ce e outside. As vrea ca lucrurile marunte sa capete o insemnatate uriasa. Imi doresc ca lumea sa gaseasca placere, satisfactie in lucruri ca si muzica. Ca mine.

Vreau ca tintele sa se ridice sus, si sa nu fie afectate de criza economica. Vreau ca lumea sa piarda timpul creeand, compunand; si nu pentru faima, pentru sufletele lor. Sa se zbata, pe buna dreptate, pentru o cauza nobila pe care o sustin.

Vreau sa-i fac pe cei care ii intalnesc sa vada calitatea inaintea cantitatii. Nu sunt eu mare invatata, nici filozoafa, si nici eu nu respect in totalitate normele pe care le sustin. Singura chestie este ca stiu ce ar fi bine sa fiu, sa fac si sa-mi placa. Spre deosebire de altii care habar n-au decat bautura, droguri, petreceri, bani aruncati pe fereastra, cersit, orgii si alte lucruri deplorabile si demne de mila de genu’ acesta.

Pe cei care au cazut, vreau sa-i ridic mai sus decat au fost ei vreodata.

De ce?

Pentru ca eu inca mai cred in oameni. Si in puterile mele.

Ok, cred ca am luat-o pe aratura in ultimul timp. Prea mult ma complic cu tot felul de probleme existentiale. Bine as face sa-mi vad de oile mele; asa ca am si eu complexele mele :”>

Dar uneori…pur si simplu, simt nevoia de a face o schimbare. Uhmm, poate o s-o fac in macar ten years time.

Si daca tot mi-am amintit de o intrebare pe care mi-a adresat-o un coleg:

„Daca te-ai trezi intr-o dimineata si ai fi ceea ce ti-ai dorit dintotdeauna, cine ai fi?”

Eu am raspuns in 3 secunde: „Proprietara unei case de discuri. Bine, nu in Romania.”


Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

  • "Şi tu ce-ai făcut? Ai continuat să-ţi joci roulul infect, care oricum nu-ţi venea, ba chiar atârna ridicol pe umerii tăi." 6 years ago

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 15 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,644 amatori
Septembrie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD