Posts Tagged 'prea'

Ceva gânduri revoluţionare, dar nu prea mobilizatoare

Watch in High [fucking] Quality 😐

România este cunoscută ca fiind ţara care şi-a omorât conducătorul.

România bagă intrigi şi îşi vâră nasul în treburile vecinilor de peste Prut. În România se vorbeşte de o cenzură, un fel de limitare a libertăţii de exprimare, tocmai pentru că majoritatea articolelor de orice fel, melodiilor, ş.a. sunt ofense la adresa conducătorilor statului. România dă naştere unor minţi criminale. România are cei mai încăpăţânaţi bătrâni din toată lumea. În România, toţi comentează politica, fiecare se crede mai deştept decât altul, întotdeauna există o alternativă mai bună. Ciudat, dar cred că în România sunt cei mai nehotărâţi oameni: aleg o dată, şi peste câteva luni se plâng de alegerea făcută şi îşi jură că la anul nu se va mai repeta.

Cu inima uşoară, se poate conchide că România s-ar clasa pe un loc onorabil în topul celor mai revoltate ţări. Topul ţărilor cu cei mai împotriviţi oameni. Cel puţin, până acum.

În curând, femei şi bărbaţi de toate vârstele îşi vor lega capetele cu câte o panglică colorată, îşi vor trage câte 3 linii de acuarelă pe fiecare obraz şi vor urla în gura mare că e timpul revoluţiei. O secundă, staţi un pic! Oameni buni, ce Dumnezeu faceţi?

Grămezi de bătrâni se adună în parcul central şi vorbesc de cât de rău ne merge cu noua guvernare, cu noua reformă şi de cât de bine era „pe vremea răposatului”, în timp ce mai aruncă un zar şi mai iau o gură de palincă românească. Scopul discuţiei lor…păi nu prea există vreun scop. Vorbesc ca să treacă timpul. Nimic nu-i mobilizează să ia coasa în mână şi să tragă o fugă până în faţa primăriei şi să-şi verse năduful.

Părinţii au întotdeauna ceva de obiectat. Pe vremea lor nu era atâta desfrâu. Pe vremea lor nu se umbla cu părul în toate culorile. Sunt vizibil revoltaţi împotriva postmodernismului. Şi de ce nu iau vreo măsură? Puştanii care umblă cu hainele jumătate rupte, mari ghengstări ai secolului 21, sunt copiii lor. Grupul de fete de la marginea străzii care îşi ridică, din când în când, fustiţa să mai oprească o maşină sunt tot copiii lor. Depresivii, cei care sunt la un pas de a-şi da drumul de la geam sunt, şi ei, copiii lor. Toţi cei care se cred satanişti sau atei, barosani sau bazaţi, sunt copiii lor. Şi ce fac ca să-şi ajute copiii? Nu vreau să zic că dau apă la moară, dar nici că fac ceva ca să-i împiedice s-o ia pe drumul greşit.

Tânăra generaţie este viitorul. Tânăra generaţie este, probabil, cea mai revoltată, cea mai anarhistă categorie de vârstă. Regulile îngrădesc libertatea. De aceea, orice mecanism care funcţionează în baza unor reguli este ‘cââââhh’. Începând cu şcoala şi cadrul familial, şi terminând cu biserica. Privind însă lucrurile mai în amănunt, iese la suprafaţă faptul că această împotrivire este nici mai mult, nici mai puţin decât…(hold your horses)…o modă. Da, oameni buni, e un adevărat T-R-E-N-D să fii anarhist şi să faci semnul ăla, un A într-un cerc, pe toţi pereţii. E cwl să zici tuturor că tu te ¤#&/!? pe ele de reguli.

Dacă şi-ar ridica cineva fundul ăla mare şi gras din fotoliul din faţa televizorului şi ar striga: „Viva la revolution!”câţi i s-ar alătura şi ar porni o revoluţie împotriva analfabeţilor care ne conduc ţara? Să vă zic tot eu? Citește în continuare ‘Ceva gânduri revoluţionare, dar nu prea mobilizatoare’

Anunțuri

Sunteţi nişte oameni prea tragici pt gustul meu

Uhm, ştii ceva? M-am cam săturat. De ce? Păi, uite, nu e destul de evident? Eşti chior, bă? Tu nu vezi că toată lumea îşi plânge de milă? Da, da, aşa e! Suntem tragici. Oamenii sunt prea tragici. Atât de tragici că e nevoie de cineva de pe altă planetă să vină să ne înveţe cum să nu mai fim tragici.

Viaţa asta e o curvă nesuferită. Îşi flutură voluptăţile prin faţa ta, şi mai apoi se întoarce şi-ţi trânteşte ceva de genu’ : „Dude, e pe bani!”.

Geez, poate că am exagerat un pic cu această comparaţie. În orice caz, asta e concluzia pe care am tras-o din…experienţa altora. Sună, şi asta dramatic, dar nu e chiar aşa. Eu n-am ajuns la concluzia asta pentru că…well, niciodată nu am luat-o aşa de tragic.

Nu, nu mi-am plâns poziţia în societate, şi nici faptul că ar fii unii mai „bazaţi” ca mine. Nu am considerat niciodată că sunt acoperită de ghinion, că cineva acolo Sus is screwing with me. Nu am simţit nevoia să zic: „Ah, you don’t understand meeee!”. Nu am avut inima sângerândă, şi nici n-am considerat viaţa ca fiind „un căcat”.

Am avut doar nişte probleme existenţiale. Crap, cine nu le are?

Ok. Atît despre mine. Cât despre alţii…

Citește în continuare ‘Sunteţi nişte oameni prea tragici pt gustul meu’


Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

  • "Şi tu ce-ai făcut? Ai continuat să-ţi joci roulul infect, care oricum nu-ţi venea, ba chiar atârna ridicol pe umerii tăi." 6 years ago

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 14 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,670 amatori
Noiembrie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD