Posts Tagged 'of'

In the wake of the postmodern call 1

E ciudată ideologia asta postmodernistă. Dar mai ciudate sunt personagiile care CRED că aduc o inovaţie atunci când evocă raţionamente demult îngropate sub molozul evolutiv. Ce dracu’, suntem oameni moderni cu prea puţin timp pentru filozofie! Vrem şi noi un castron de lucruri concrete!

Acum câteva săptămâni, am început să studiem poezia… Dacă cineva nu ştia, îmi plac poeziile la fel de mult cum îmi place o Cola caldă pe timp de vară. Bun. Inevitabil, am început cu mister Eminescu, (sex)simbolul poeziei româneşti: „literatura poetică română va începe secolul 20 sub auspiciile geniului său.” Poa’ să se scoale Maiorescu din mormânt şi să arunce cu roşii în mine, eu tot o să cred că idealismul eminescian este dus la extrem, şi nu de puţine ori mă duce cu gândul la un om…cu floricele roz în cap, dacă mă înţelegeţi. 😆

Am terminat cu el. Trecem la Bacovia. Şi poezia lui mă fascinează ca un cadavru în stare de putrefacţie. Şi n-am zis asta la întâmplare. Cred că el a distrus orice fărâmă de spiritualitate, care ar fi putut îndrepta câţiva indivizi spre calea cunoaşterii. A omorât orice speranţă. Încet, dar sigur; deh, stilul lui. Şi el mă duce cu gândul la un om…cu prea multe floricele negre în cap.

Oare chiar se merită să faci o obsesie pentru o anumită ideologie? Ăştia doi ar fi o dovadă bună că…da. Problema se pune în felul următor: când o persoană pune la bază un nou sistem de raţionamente, scapă din vedere faptul că, prin acel sistem, impune un anumit fel de a gândi, fără să ia în considerare stadiul în care se află societatea în acel moment. Mă întreb acum, câţi scriitori s-au gândit că se pot aduce contraargumente concepţiei lor? Desigur, satisfacţia a fost imensă când au văzut că munca le este recunoscută, dar poate satisfacţia să te facă să închizi ochii în faţa unei eventuale răsturnări de situaţie? Nişte egoişti. Aşa sunt scritorii, egoişti. După ce îşi văd templul clădit, nu îşi mai pun problema reedificării. Şi ce se întâmplă dacă lucrările lor nu satisfac cerinţele cititorilor? Apar alţi scriitori, cu idei noi, proaspete, pentru că, nu-i aşa?, evoluăm.

Bine bine, evoluăm. Şi până unde se va ajunge? Deocamdată ne-am oprit la postmodernism, care, văd bine, s-a instalat confortabil şi n-o să dispară prea curând, ca alte curente. Postmodernismul a satisfăcut cam toate capriciile omului secolului 21. A adus acţiunea liniară sau lipsa totală a acţiunii/logicii, a pus în prim plan moravurile uşoare, mizează din ce în ce mai mult pe pamflet şi pe folosirea jargonului, toate ducând la o lectură uşor digerabilă. Într-o societate capitalistă care n-are prea mult timp de meditaţie, este exact ceea ce are nevoie. Dar, oare, de asta ar trebui să aibă nevoie?

(În mod inevitabil, îmi amintesc de filmul „Idiocracy”)

TO BE CONTINUED…

Anunțuri

Them Crooked Vultures (2009)

Website oficial

Pentru că mi se făcuse dor de QOTSA, am aşteptat să apară track-urile supergrupului  Them Crooked Vultures, care arată destul de promiţător.

În formaţie figurează Dave Grohl, Josh Homme, John Paul Jones, şi Alain Johannes. S-au adunat în această formulă prin 2005, şi acum pe 17 noiembrie scot primul album, self-titled.

Sound-ul lor aminteşte foarte mult de Queens Of  The Stone Age, poate pentru că şi componenţa trupei e desprinsă direct din QOTSA.

Tracklist:

# Title Length
1. „No One Loves Me & Neither Do I” 5:10
2. „Mind Eraser, No Chaser” 4:07
3. „New Fang” 3:49
4. „Dead End Friends” 3:15
5. „Elephants” 6:50
6. „Scumbag Blues” 4:26
7. „Bandoliers” 5:42
8. „Reptiles” 4:16
9. „Interlude with Ludes” 3:45
10. „Warsaw or the First Breath You Take After You Give Up” 7:50
11. „Caligulove” 4:55
12. „Gunman” 4:45
13. „Spinning in Daffodils” 7:28

Sună foarte bine, neaşteptat de bine; acest album mi se pare că întrece „Era Vulgaris” de departe! 😀

First to appear:

Recomandări personale…

Sunt curioasă dacă acum, în această formulă, sunt îndeajuns de buni… 😆

Sophomore slump…or comeback of the year?

Gata vacanţa, scoateţi caietele la înaintare, scuturaţi cărţile de praf şi mucegai…şi puneţi-vă cu burta pe ele. La propriu, bineînţeles.

E timpul să-i târâim pe profesori în noroi, îmbrăcaţi doar în costume de baie.

Ăsta micu’ intră în pauză, eu o să mai dispar în umbră…dar ştiţi unde să mă gasiţi. Sophomore this year! 😎

Cum să vă dovedesc că a început şcoala? Hmm…

JD803495

Backspacer

Oficial, 20 august. Neoficial, chiar şi acum. Noul album Pearl Jam, urmând lansatul self-titled din 2006.

540 kb/s – This is what I call Heaven! 😆

Menţin acelaşi grunge tipic american, Vedder e la fel de bun, e un album reuşit. Recomandări?

SUPERSONIC

UNTHOUGHT KNOWN

FORCE OF NATURE

PS: Nu mă pârâţi!  :mrgreen:

Acesta este secretul

Într-un post anterior, am menţionat faptul că mă ocup de o chestie numită „Household Of Broken Wrists”, şi am adăugat un poll, să văd ce credeţi:

38% au crezut că este vorba despre un film.
31% au zis că e numele unei melodii
23% au zis că e o adunătură de mâini rupte
şi doar 8% au fost de părere că sună sinistru.

Ca să fiu sinceră, nici una dintre variante nu este valabilă. 😆 Dar probabil cea mai apropiată de adevăr este a4a.

HOUSEHOLD OF BROKEN WRISTS este defapt o serie de desene realizate în creion, cu nişte fiinţe ciudate.

Cousin BritainGreedy sweedyLady LuckMiss Crat

Păreri. Rate it, even if you hate it! 😀

Next to come: THE MOONMAN

Cultul unei scoici 1981

Am obiceiuri ciudate.

Şi acesta este unul dintre ele. Nu, nu venerez vreo scoică. Este vorba despre… Tadam! Blue Öyster Cult.

Blue Öyster Cult este o trupă americană din New York, care şi-a făcut apariţia pe scenă 1967 şiiii încă mai există. Sunt supermegaextrahyper cunoscuţi pentru melodiile lor „(Don’t Fear) The Reaper” şi „Godzilla”.

Se spune că sunt neşte pioneri în privinţa heavy metal-ului, dar eu nu ader la această concepţie. O fi de vină reprezentările unor imagini oculte şi oarecum sci-fi…uhm, it sounds like shit to me! xD

Oamenii ăştia au la activ 14 studio albums şi tot atâtea milioane de albume vândute în întreaga lume.

Ok, şi în ce dracu constă acest obicei al meu?[din ultimul timp]

Citește în continuare ‘Cultul unei scoici 1981’

Placebo: New look, new album?

Am ramas ” : | ” cand am vazut noul videoclip Placebo pe MTV TWO [evident].

Si eu care credeam ca Brian Molko arata a fata… Sa vezi acum! Si-a lasat pleata, are putin machiaj la ochisori. Mda, ii mai lipseste o fustita! Glumesc. Imi place Brian, si consider ca vocea lui creaza dependenta. De altfel, Placebo creaza dependenta. E ca un drug. Serios, e ciudat vibe-ul pe care il transmit melodiile lor.

Si daca Brian si-a schimbat looku’ , inseamna ca ceva s-a intamplat…

Daaa, vine noul lor album Battle For The Sun. Pe 8 iulie va fi worldwideee! Adica, intr-o luna fara o zi si 16 ore si 42 de minute va aparea pe rafturi.

Eu, ca de obicei, astept un torrent generos ca doar n-o sa dau de album in Tulcea.

Pana atunci, pace voua si nu uitati sa scoateti fierul de calcat din priza cand plecati de acasa. :))


Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

  • "Şi tu ce-ai făcut? Ai continuat să-ţi joci roulul infect, care oricum nu-ţi venea, ba chiar atârna ridicol pe umerii tăi." 6 years ago

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 15 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,644 amatori
Septembrie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD