Posts Tagged 'oameni'

Au fost…

Oamenii erau, odată, nişte fiinţe fascinante, iar secretele erau cele care le confereau o aură mistică. Tânăra prinţesă, inocentă şi puritană în timpul zilei, demonul însetat de sânge din timpul nopţii. Oamenii sunt legendele; poveştile lor continuă să fascineze minţile necoapte şi să otrăvească gândurile celor naivi.

Azi ce ne-a mai rămas? Scandalurile şi controversele sunt la ordinea zilei, iar desfrâul nu mai impresionează, acum că a ajuns doar o realitate cotidiană. Noi nu mai scriem legende, noi citim despre ceea ce am fi putut să fim, dacă vieţile noastre nu s-ar fi rupt definitiv de metafizic. Încercând să explicăm toate fenomenele şi studiind psihologia umană, am distrus barierele care separau indivizii între ei, bariere care făceau din fiecare om nu numai o fiinţă, ci o personalitate puternic înrădăcinată în anumite credinţe, mai mult sau mai puţin demonstrate şi creştineşti, o personalitate care punea mai mult  preţ pe un simţământ autentic de demnitate personală decât pe însuşi existenţa fizică.

Azi ne numim oameni moderni, ne lăfăim în propriul orgoliu şi căutăm să ieşim în evidenţă prin lipsa totală de spiritualitate şi prin necunoaşterea sacrificiului pentru o teorie sau pentru o persoană. Nu-i de mirare că ni se pare că timpul trece mai repede, şi că aşteptăm sfârşitul lui doar pentru că ar fi singurul lucru spectaculos pe care l-am putea înfrunta.

Anunțuri

Sunteţi nişte oameni prea tragici pt gustul meu

Uhm, ştii ceva? M-am cam săturat. De ce? Păi, uite, nu e destul de evident? Eşti chior, bă? Tu nu vezi că toată lumea îşi plânge de milă? Da, da, aşa e! Suntem tragici. Oamenii sunt prea tragici. Atât de tragici că e nevoie de cineva de pe altă planetă să vină să ne înveţe cum să nu mai fim tragici.

Viaţa asta e o curvă nesuferită. Îşi flutură voluptăţile prin faţa ta, şi mai apoi se întoarce şi-ţi trânteşte ceva de genu’ : „Dude, e pe bani!”.

Geez, poate că am exagerat un pic cu această comparaţie. În orice caz, asta e concluzia pe care am tras-o din…experienţa altora. Sună, şi asta dramatic, dar nu e chiar aşa. Eu n-am ajuns la concluzia asta pentru că…well, niciodată nu am luat-o aşa de tragic.

Nu, nu mi-am plâns poziţia în societate, şi nici faptul că ar fii unii mai „bazaţi” ca mine. Nu am considerat niciodată că sunt acoperită de ghinion, că cineva acolo Sus is screwing with me. Nu am simţit nevoia să zic: „Ah, you don’t understand meeee!”. Nu am avut inima sângerândă, şi nici n-am considerat viaţa ca fiind „un căcat”.

Am avut doar nişte probleme existenţiale. Crap, cine nu le are?

Ok. Atît despre mine. Cât despre alţii…

Citește în continuare ‘Sunteţi nişte oameni prea tragici pt gustul meu’


Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

  • "Şi tu ce-ai făcut? Ai continuat să-ţi joci roulul infect, care oricum nu-ţi venea, ba chiar atârna ridicol pe umerii tăi." 6 years ago

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 15 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,644 amatori
Septembrie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD