Posts Tagged 'ma'

Trece timpul. Nu mă luaţi în serios.

A trecut un pic mai mult de jumătate de an de când am scris primul meu post pe acest blog.

Am învăţat, în acest timp, câteva şiretlicuri. Am învăţat că nu trebuie să te aştepţi ca prea multă lume să te citească. Am învăţat că…nu poţi schimba prea multe lucruri doar aşternând câteva cuvinte virtuale.

Am auzit, de unii, care şi-au deschis blog şi s-au bazat doar pe prieteni şi pe click-urile lor, pe „faima” şi „renumele” lor; cei care îi citesc, accesează blogul doar pentru că este vorba de acel „X”.

La mine, well, nici măcar prietenii nu mă citesc. Şi totuşi, am strâns până în momentul de faţă  4 621 de vizualizări (probabil unice), cu măcar 20, dacă nu şi 40-50, uneori 100 pe zi. Am observat oameni care au revenit. Am auzit de unii care îşi omorau plictiseala cu poveştile mele aberante.

Am mai strâns şi 115 comentarii la 57 de posturi, cu 12 pagini încadrate în 5 categorii mari şi late, etichetate cu 313 tag-uri.

Unii mi-au spus că scriu lucruri drăguţe. Alţii mi-au zis că au rămas surprinşi.

Un lucru am aşteptat, dar din fericire realitatea m-a pocnit repede: am vrut ca măcar câteva lucruri scrise aici să rămână. Dar, uite, blogul e doar blog, n-are nimic special şi nu transmite nimic, defapt, oricât de mult s-ar dezvălui pe sine autorul. Ce e scris, e doar scris pe aceste pagini virtuale, şi nu se întipăreşte nicăieri. Nimănui nu-i pasă; e doar interesant, de actualitate, amuzant, şi ocupă cele 5 minute pe care cineva şi le acordă după ce a gătit, a citit o carte sau a făcut o tură în jurul parcului. Cum zicea un tip la ‘Parte De Carte’, blogul nu e literatură ca să influenţeze. Numai articolele informative atrag, într-un mod mai special. Articolul meu cu ‘cioara fantastică’ a adunat singur 910 vizualizări, depăşind detaşat pagina mea de introducere, cu 192 de vizualizări nenorocite. La fel şi articolele despre The Who, despre Ziua Zero de la B’Estfest, despre Free Hugs Day în Tulcea, despre Cătălin Ionuţ Florea, au depăşit cu mult articolele care aveau o încărcătură mai semnificativă, şi oarecum filozofică, cum ar fi E o diferenţă, bă boule, A trăi într-un oraş mic: cui îi pasă?, I will battle for the sun and I won’t stop until I’m done, Ceva gânduri revoluţionare dar nu prea mobilizatoare, Toma Necredinciosu’, Gigi Contra şi cele 3 tipuri de tupeu, De-ar fi vorba numai despre mâini aspre, Sunteţi nişte oameni prea tragici pentru gustul meu, The pros and cons of plastic, Teoria memoriei condiţionate, Un microcostum, Veniţi, disecăm creieri!

E o lecţie bine învăţată, dar pur şi simplu nu mă pot abţine, şi acum, când jumătate din creierul meu este atent la sărbătoarea de comemorare a lui Jakco, mi-a venit o nouă idee în legătură cu superficialitatea cu care ne tratăm unii pe alţii. Dar asta în viitor.

Un lucru e cert, I’m here to stay. Şi nu se ştie dacă voi renunţa, pentru că acesta este unul dintre puţinele lucuri de care m-am ţinut şi care par să fie durabile. Fie că mă citeşti, fie că ai intrat aici doar ca să-ţi lăfâi orgoliul, eu rămân în câştig pentru că o parte din goal-ul meu s-a împlinit.

Peace.

JD801552

Rămân plodul vostru ciudat. Oricât de mult aţi vrea să scăpaţi de mine.

Anunțuri

Scumpete, mă simt de milioane

Memento:

Blog – Lasă-te, fată, de Cola. Nu vezi că ficatul iar a început să-ţi facă fiţe? Tu’s traista mă-tii, râdeai de Minculescu… Să văd ce-o să mai râzi acum, că ţie statu’ n-o să-ţi plătească operaţia în străinătate, că doar nu eşti vreun (sex) simbol al României!

Nu mă acuzaţi că vorbesc singură. În ultimele zile, lucrurile au mers suspect de bine, atât de bine încât am devenit cam sceptică şi încep să cred că am făcut un pact cu BeelZeBoss, şi urmează ca într-o săptămână să-i dau partea lui din înţelegere: ori un Twix King Size (adică sufletul meu, domnu’ Dan), ori ficatul. Sincer, de ficat nu mai am nevoie; Twix e ca aerul.

Da, m-am angajat. Cam mult spus,da’ na, e job nene! Ce fac? Stau la un fluturaş de vorbă cu maşinile din oraş şi le propun să-şi facă un CASCO la Astra.

Altceva. Aha, crudul adevăr:

NENOROCIŢILOR, MERG LA B’ESTFEST!

*şi acum ţopăie de fericire şi scoate limba la monitor, şi monitorul o înjură*

Vă rog să nu mă urâţi prea tare. O să aveţi şi voi ocazia! Deocamdată, e rândul meu să dau din coate să ajung cât mai aproape de scena Romtelecom din parcarea C de la Romexpo ca să-l văd pe Brandon Flowers făcând ce ştie el mai bine să facă: (blow job) adică să cânte.

Deci, cum spuneam, nu că pare că am făcut o înţelegere cu BeelZeBoss? (pentru NE-fanii Tenacious D, BeelZeBoss e porecla dată de Jack şi Kyle lui Bezebut. Şi dacă nu ştii cine e Belzebut, poţi dracului să te împuşti.[punct])

Îmi scuzaţi acest articol care pare outta the ordinary. Deasemenea şi add-urile mai exagerate şi comentariile răutăcioase.

Randoms:

Azi mi-am amintit de o reclamă care mi-a înseninat de fiecare dată ziua:

..şi am dat de o poză care chiar face milioane:

JD801684

„Băi, ce e asta de după dulap? Aoleu. Roxana, Roxana…E 40%!!!”

„Bun, bun. Mâine dimineaţă, cu cafea.”

Când mă chinuie „talentul”…

…desenez tot felul de prostii. Şi, da, din lipsă de ocupaţie.

JD803144

Recunosc, am umblat la tunning ca să-l (desenul) mai inchid un pic. Dar atâââââââât! : D

A fost odată o zi frumoasă, chiar frumoasă dar nu cum mă aşteptaaaaam

Cu întârziere, un mic round-up al evenimentului „Free Hugs” desfăşurat, în acest an, şi în Tulcea.

În primul rând:

WOW, GLUMEŞTI? CHIAR A AVUT LOC!!!

Da, oameni buni, incredibil da’ adevărat!

A fost chiar surprinzător, la început. Să vezi o mulţime de peste 50 de oameni adunaţi, toţi cu baloane colorate şi pancarte (Evident, la fel de colorate), gata să împartă în stânga şi în dreapta îmbrăţişări. Cel puţin teoretic.

Spun teoretic pentru că ideea de „a da îmbrăţişări necunoscuţilor” a rămas, doar idee. Practic a fost un fel de socializare între licee. Sau cel puţin, asta se intenţiona să fie. Şi, după cum era de aşteptat, s-a pus şi problema rivalităţii Spiru-Moisil şi cineva, nu ştiu cine, s-a gândit că ar fii drăguţ ca cei din Moisil să se îmbrăţişeze cu cei din Spiru.

Am fost DEZAMĂGITĂ! La un moment dat am început să urlu şi să le spun organizatorilor că ar fi timpul să plecăm pe traseu. Da’ ce? Aveau ei urechi să-mi audă înjurăturile? Ei o ţineau cu strânsul într-un cerc şi cu pozele şi cu baloanele şi…Doamne, era groaznic!  Juan Mann a îmbrăţişat oamenii din Mall!!! Ideea acestei mişcări este să umbli de bezmetic pe stradă cu un zâmbet tâmp pe faţă şi să îmbrăţişezi pe oricine îţi iese în cale.
Dar ca să nu fie totul pierdut,  Moisilu’ s-a mobilizat şi a plecat în cercetare! DA! Noi n-am vrut ca acest eveniment să fie aşa, doar de ochii lumii. Ne-am înarmat cu nişte voie bună (poate prea multă voie bună) şi am pornit pe faleză în căutare de victime!

Aici, alte probleme:

OAMENI, E DOAR O NENOROCITĂ DE ÎMBRĂŢIŞARE!

Amintesc, în primul rând, de cei care au fost mai mult decât încântaţi de idee. Cu aşa oameni, mai mare plăcerea să trăieşti! Nimic mai mult decât nişte zâmbete cu braţele larg deschise. Cei care se ocupă de măturatul străzilor chiar ne-au rugat să-i îmbrăţişăm. : )

Apoi, amintesc de cei care erau „pe interes”. Atât cei care primeau îmbrăţişări, cât şi cei care dădeau îmbrăţişări. Da, unii oameni au crezut că aceste îmbrăţişări au o oarecare tentă sexuală. Şi nu s-au sfiit să…pipăie, să scoată sunete ciudate, ş.a.m.d. Alţi voluntari considerau că trebuia să îmbăţişeze numai persoane pe „placul lor”. Bine, nici eu nu sunt de acord să îmbrăţişezi vreo minoritate care miroase urât, dar care-i problema în a îmbrăţişa o bătrânică simpatică? Nuuu, trebuie îmbrăţişaţi numai cei cara arată bine şi miros a părfium ChoCho Şanel.

Şi am vrut să-i las, totuşi, la sfârşit pe…nici nu ştiu cum să le spun. Hai să le zic angajaţi de la electrocasnice. (De ce? Pentru că niciun angajat de la electrocasnice nu a vrut o îmbrăţişare. Prin urmare, dupa cum mă şi aşteptam, sunt nişte oameni trişti. Şi dacă tot am tras această concluzie, prefer să-i numesc pe toţi, pe absolut toţi [incluzându-i pe toţi, adică toţi toţi + cei de pe stradă) cei care au refuzat îmbrăţişările „angajaţi de la electrocasnice”, ca să nu le spun ţărani beliţi.) Care-i treaba cu aceşti anagajaţi? Ce să fie dom’le! N-ai cu cine! Se uitau la tine de parcă i-ai fi rugat să te împrumute pentru zece ani cu 234 de milioane de dolari.

Dar dacă nu te afectează aceste mici impedimente, poţi concluziona că a fost o zi drăguţă. Eu una, aşa consider.

Mai vrei? Cumpără viitorul număr al ziarului Moisil-Zone, ultimul din acest an şcolar! (Numărul 6). NU COSTĂ MULT! Doar un leu.

Acum scriem istoria. Eşti liber să susţii. Eşti liber să fii indiferent. Dar ţine minte: dacă nu te implici, nimeni nu-şi va aminti de tine.

Poze? Vrei poze? Na poze. : |

În curând, un album complet pe PhotoBucket. Check any update : ).


Chiar mai repede decat ma asteptam:

http://s376.photobucket.com/albums/oo208/roxannetrohmaniac/Free%20Hugs%20Day/

See them all 😀


Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 15 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,643 amatori
Septembrie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD