Posts Tagged 'Grigore'

Sigla pentru proiectul Pacea Verde din anul şcolar 2010-2011

Mulţi ani, mulţi ani trăiască!

Astăzi se împlineşte un an de când m-am apucat să-mi aştern ideile pe nişte pagini virtuale.

Acum că am prins niţică „experienţă”, mă simt în măsură să trag nişte concluzii:

– ca să ai succes, trebuie să fii pe înţelesul tuturor. Abordările mai mult sau mai puţin filozofice nu atrag publicul; eu, una, am fost apreciată pentru ceea ce am scris. Câteva persoane m-au contactat direct doar ca să-mi spună că rar se întâmplă ca un adolescent să atingă un pic coarda sensibilă, şi asta doar ca să zdruncine ideile care ar susţine că societatea din ziua de azi e perfectă, sau ca să lezeze orgoliul proştilor fuduli. Nu ştiu cât de mult mă pricep la literatură, la fotografiat, sau desenat, dar încerc şi eu marea cu degetul, pentru că arta e cam singurul fel sincer prin care un individ se poate exprima. Deocamdată sunt o amatoare, şi recunosc asta. Urăsc indivizii care fac un adevărat cult al personalităţii doar pentru că ştiu să editeze poze în Photoshop, şi ştiu să folosească cuvinte pretenţioase în cadrul unor conversaţii triviale. Rezultatele vin în urma muncii depuse şi a colaborării cu diferite persoane în vederea perfecţionării. Nu poţi să te autodeclari fiinţa supremă doar pentru că scrii versuri din care nimeni nu înţelege nimic. Ok, am deviat o ţâră de la subiect. Recunosc, nu-i merge prea bine blogului meu. Cititorii nu prea vin, deşi mulţi mi-au apreciat munca şi mi-au propus diferite link exchange-uri. Însă asta nu înseamnă nicidecum că o să mă las de blogging, sau că o să schimb însuşi esenţa care stă la baza majorităţii articolelor mele. Mă gândesc că, poate, într-o zi, lumea o să realizeze ce înseamnă calitate şi ce este mediocru (sau chiar lipsit de originalitate); poate că în acea zi, nimeni n-o să-şi mai întoarcă faţa spre cei care caută se epateze printr-un vocabular colorat (şi asta nu în sensul bun),spre cei care vor, cu orice preţ, puţină popularitatea şi fac cele mai scârboase şi prosteşti lucruri numai ca să o primească. Dar, până la urmă, aceşti indivizi nu au nicio vină, ei satisfac cerinţele publicului. Asta se vinde, atunci asta dau. Ei bine, eu nu dau ce se cere, ci ce ar trebui să intereseze. Eu încurajez originalitatea în gândire, şi îmi doresc ca un individ să fie ceea ce el însuşi spune, nu ceea ce spun alţii despre el.

– blogging-ul, se pare că, ţine, în cea mai mare măsură, de experienţa individului în a exploata resursele internetului. Articolele propriu-zise ocupă un loc secund, întrucât mogulii blogging-ului românesc îşi permit să scrie o frază idioată într-un articol, ca mai apoi să primească 100 de comentarii.

– de ce să nu recunosc, blogging-ul este o modă. Găsesc n exemple de persoane care şi-au deschis un blog, au scris două articolaşe, şi-apoi l-au lăsat în paragină; ca peste câteva luni să revină cu un articol care să înceapă cu un vechi clişeu: „N-am mai scris de mult timp, promit să mă ţin de treabă”. Şi, inevitabil, uită din nou de el, dar asta însă până într-o noapte, când n-o să aibă cu cine vorbi pe mess, o să scrie (din plictis) încă un articol. Însă cea mai mare absurditate pe care am citit-o vreodată este cu siguranţă cea a unei tipe care susţinea că şi-a deschis un blog ca să-şi exerseze talantul jurnalistic, ca mai apoi articolele ei să fie ori numai cu clipuri de pe YouTube, ori cu relatări din viaţa ei de adolescentă frustrată (relatări atât de slabe din punct de vedere litarar), ori despre dragoste şi iubire (da, probabil visează la Făt-Frumos la cinşpe’ ani), ori copy-paste-uri din toate părţile. Aha, da, în concluzie fătuca adundă cu talent, o s-o detroneze la jurnalistică pe Daniela Crudu.

As a result, că să faci ceva cu blogul tău, ai nevoie de resurse, cunoştiinţe şi muuuuult timp liber. Eu cum nu am mai nimic din niciuna, rămân o faţă anonimă în blogosferă. Dacă-mi pasă? Neah, little do I care. Tot ceea ce scriu aici este…pentru mine, în principal, şi este un exerciţiu foarte bun pentru imaginaţia mea. Încă am dubii în ceea ce priveşte o viitoare carieră, dar mă gândesc destul de serios la Facultatea de Litere din Bucureşti, la ce secţie…încă nu ştiu.

Cu această ocazie, vreau să urez un călduros „La mulţi ani!” liceului „Grigore Moisil” pentru ziua de ieri, când s-au împlinit 20 de ani de când a devenit liceu teoretic. A, şi în legătură cu articolul anterior, am luat locul 3! 😀

Primul hop…l-am trecut?!

După cum câţiva dintre voi ştiu, pe 30 ianuarie este ziua LTGM-ului (Liceului Teoretic „Grigore Moisil”), şi de asemenea are loc faimosul Moisivision.

(Moisivision este un concurs în cadrul căruia fiecare clasă prezintă o mică reprezentaţie de 7 minute -fie film, fie dans sau parodie- iar în cadrul Galei de pe 30 ianuarie se anunţă câştigătorul trofeului, desemnat prin intermediul voturilor reprezentanţilor claselor participante – juriu)

Clasa mea, respectiv 10D, a întâmpinat probleme încă de la început, când am propus să ne apucăm să…facem ceva. Ne-am întâlnit la Casa Olteanu de 2 ori, însă fără niciun rezultat, pentru că…poate ghici cineva?…lumea nu se mobiliza. Venisem eu cu o idee, care ar fi dus la ceva spectaculos, dar cum lume nu-i…se duce totul de râpă.

Ce să-i faci? Bine, gata, nu ne mai complicăm. Facem dans. Buuun. Băgăm cha-cha, câteva fete fac o coregrafie la o melodie din Step Up (cred), balet cu încă două fete, îl punem pe maestrul nostru chitarist să cânte melodia pt balet şi gata. Ce-o fi, o fi!

Fetele s-au supărat şi n-au mai făcut nicio coregrafie. Deja ne gândeam să renunţăm; aveam prea puţin!!! Şi aşa a început demoralizarea în rândul dansatorilor: se învoiau de la ore ca să nu facă mai nimic. Până când o colegă a ridicat vocea şi i-a mobilizat pe toţi. Şi-apoi parcă au început să curgă ideile, şi totul ieşea bine. Hai că mergem marţi la preselecţie!

Marţi…am intrat primii, deh, scăpăm mai repede. Şi unde mai pui că nu aveam ceva foarte spectaculos, aşa că era în favoarea noastră această mişcare, întrucât omul ţine cel mai bine minte începutul şi sfârşitul. 😀 Am văzut, totodată, şi concurenţa (respectiv restul claselor de-a 10 a şi cele de-a 9a) care…m-a cam dezamăgit (gândindu-mă la ce am văzut anul trecut). În fine. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că multe clase au fost afectate de lipsa implicării a colegilor de clasă, întrucât câteva reprezentaţii au fost susţinute de  1, 2 sau 3 elevi. Mda, omul se adaptează condiţiilor. 😆

Azi, joi, s-au afişat primele 6 clase care merg mai departe la Gală, după ce şi cei de-a 11 a şi cei de-a 12 a şi-au prezentat proiectele. Şiiii… WOW

10 D MERGE MAI DEPARTE!!!

Incredibil! HA! Ce-am mai urlat de bucurie!

Şi uite aşa, sâmbătă, 30 ianuarie, la sala de sport din cadrul liceului, la ora 10:00, o să ieşim şi noi la rampă în cadrul Galei Moisivision! 😀 (Eu în spatele calculatorului, pentru că genunchiul bulit nu-mi permite să dansez).

Deci, dacă eşti tulcean, fă-ţi timp să treci pe-acolo! 😆


Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

  • "Şi tu ce-ai făcut? Ai continuat să-ţi joci roulul infect, care oricum nu-ţi venea, ba chiar atârna ridicol pe umerii tăi." 6 years ago

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 15 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,606 amatori
Iulie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD