Posts Tagged 'dar'

A fost odată o zi frumoasă, chiar frumoasă dar nu cum mă aşteptaaaaam

Cu întârziere, un mic round-up al evenimentului „Free Hugs” desfăşurat, în acest an, şi în Tulcea.

În primul rând:

WOW, GLUMEŞTI? CHIAR A AVUT LOC!!!

Da, oameni buni, incredibil da’ adevărat!

A fost chiar surprinzător, la început. Să vezi o mulţime de peste 50 de oameni adunaţi, toţi cu baloane colorate şi pancarte (Evident, la fel de colorate), gata să împartă în stânga şi în dreapta îmbrăţişări. Cel puţin teoretic.

Spun teoretic pentru că ideea de „a da îmbrăţişări necunoscuţilor” a rămas, doar idee. Practic a fost un fel de socializare între licee. Sau cel puţin, asta se intenţiona să fie. Şi, după cum era de aşteptat, s-a pus şi problema rivalităţii Spiru-Moisil şi cineva, nu ştiu cine, s-a gândit că ar fii drăguţ ca cei din Moisil să se îmbrăţişeze cu cei din Spiru.

Am fost DEZAMĂGITĂ! La un moment dat am început să urlu şi să le spun organizatorilor că ar fi timpul să plecăm pe traseu. Da’ ce? Aveau ei urechi să-mi audă înjurăturile? Ei o ţineau cu strânsul într-un cerc şi cu pozele şi cu baloanele şi…Doamne, era groaznic!  Juan Mann a îmbrăţişat oamenii din Mall!!! Ideea acestei mişcări este să umbli de bezmetic pe stradă cu un zâmbet tâmp pe faţă şi să îmbrăţişezi pe oricine îţi iese în cale.
Dar ca să nu fie totul pierdut,  Moisilu’ s-a mobilizat şi a plecat în cercetare! DA! Noi n-am vrut ca acest eveniment să fie aşa, doar de ochii lumii. Ne-am înarmat cu nişte voie bună (poate prea multă voie bună) şi am pornit pe faleză în căutare de victime!

Aici, alte probleme:

OAMENI, E DOAR O NENOROCITĂ DE ÎMBRĂŢIŞARE!

Amintesc, în primul rând, de cei care au fost mai mult decât încântaţi de idee. Cu aşa oameni, mai mare plăcerea să trăieşti! Nimic mai mult decât nişte zâmbete cu braţele larg deschise. Cei care se ocupă de măturatul străzilor chiar ne-au rugat să-i îmbrăţişăm. : )

Apoi, amintesc de cei care erau „pe interes”. Atât cei care primeau îmbrăţişări, cât şi cei care dădeau îmbrăţişări. Da, unii oameni au crezut că aceste îmbrăţişări au o oarecare tentă sexuală. Şi nu s-au sfiit să…pipăie, să scoată sunete ciudate, ş.a.m.d. Alţi voluntari considerau că trebuia să îmbăţişeze numai persoane pe „placul lor”. Bine, nici eu nu sunt de acord să îmbrăţişezi vreo minoritate care miroase urât, dar care-i problema în a îmbrăţişa o bătrânică simpatică? Nuuu, trebuie îmbrăţişaţi numai cei cara arată bine şi miros a părfium ChoCho Şanel.

Şi am vrut să-i las, totuşi, la sfârşit pe…nici nu ştiu cum să le spun. Hai să le zic angajaţi de la electrocasnice. (De ce? Pentru că niciun angajat de la electrocasnice nu a vrut o îmbrăţişare. Prin urmare, dupa cum mă şi aşteptam, sunt nişte oameni trişti. Şi dacă tot am tras această concluzie, prefer să-i numesc pe toţi, pe absolut toţi [incluzându-i pe toţi, adică toţi toţi + cei de pe stradă) cei care au refuzat îmbrăţişările „angajaţi de la electrocasnice”, ca să nu le spun ţărani beliţi.) Care-i treaba cu aceşti anagajaţi? Ce să fie dom’le! N-ai cu cine! Se uitau la tine de parcă i-ai fi rugat să te împrumute pentru zece ani cu 234 de milioane de dolari.

Dar dacă nu te afectează aceste mici impedimente, poţi concluziona că a fost o zi drăguţă. Eu una, aşa consider.

Mai vrei? Cumpără viitorul număr al ziarului Moisil-Zone, ultimul din acest an şcolar! (Numărul 6). NU COSTĂ MULT! Doar un leu.

Acum scriem istoria. Eşti liber să susţii. Eşti liber să fii indiferent. Dar ţine minte: dacă nu te implici, nimeni nu-şi va aminti de tine.

Poze? Vrei poze? Na poze. : |

În curând, un album complet pe PhotoBucket. Check any update : ).


Chiar mai repede decat ma asteptam:

http://s376.photobucket.com/albums/oo208/roxannetrohmaniac/Free%20Hugs%20Day/

See them all 😀

Anunțuri

Ceva gânduri revoluţionare, dar nu prea mobilizatoare

Watch in High [fucking] Quality 😐

România este cunoscută ca fiind ţara care şi-a omorât conducătorul.

România bagă intrigi şi îşi vâră nasul în treburile vecinilor de peste Prut. În România se vorbeşte de o cenzură, un fel de limitare a libertăţii de exprimare, tocmai pentru că majoritatea articolelor de orice fel, melodiilor, ş.a. sunt ofense la adresa conducătorilor statului. România dă naştere unor minţi criminale. România are cei mai încăpăţânaţi bătrâni din toată lumea. În România, toţi comentează politica, fiecare se crede mai deştept decât altul, întotdeauna există o alternativă mai bună. Ciudat, dar cred că în România sunt cei mai nehotărâţi oameni: aleg o dată, şi peste câteva luni se plâng de alegerea făcută şi îşi jură că la anul nu se va mai repeta.

Cu inima uşoară, se poate conchide că România s-ar clasa pe un loc onorabil în topul celor mai revoltate ţări. Topul ţărilor cu cei mai împotriviţi oameni. Cel puţin, până acum.

În curând, femei şi bărbaţi de toate vârstele îşi vor lega capetele cu câte o panglică colorată, îşi vor trage câte 3 linii de acuarelă pe fiecare obraz şi vor urla în gura mare că e timpul revoluţiei. O secundă, staţi un pic! Oameni buni, ce Dumnezeu faceţi?

Grămezi de bătrâni se adună în parcul central şi vorbesc de cât de rău ne merge cu noua guvernare, cu noua reformă şi de cât de bine era „pe vremea răposatului”, în timp ce mai aruncă un zar şi mai iau o gură de palincă românească. Scopul discuţiei lor…păi nu prea există vreun scop. Vorbesc ca să treacă timpul. Nimic nu-i mobilizează să ia coasa în mână şi să tragă o fugă până în faţa primăriei şi să-şi verse năduful.

Părinţii au întotdeauna ceva de obiectat. Pe vremea lor nu era atâta desfrâu. Pe vremea lor nu se umbla cu părul în toate culorile. Sunt vizibil revoltaţi împotriva postmodernismului. Şi de ce nu iau vreo măsură? Puştanii care umblă cu hainele jumătate rupte, mari ghengstări ai secolului 21, sunt copiii lor. Grupul de fete de la marginea străzii care îşi ridică, din când în când, fustiţa să mai oprească o maşină sunt tot copiii lor. Depresivii, cei care sunt la un pas de a-şi da drumul de la geam sunt, şi ei, copiii lor. Toţi cei care se cred satanişti sau atei, barosani sau bazaţi, sunt copiii lor. Şi ce fac ca să-şi ajute copiii? Nu vreau să zic că dau apă la moară, dar nici că fac ceva ca să-i împiedice s-o ia pe drumul greşit.

Tânăra generaţie este viitorul. Tânăra generaţie este, probabil, cea mai revoltată, cea mai anarhistă categorie de vârstă. Regulile îngrădesc libertatea. De aceea, orice mecanism care funcţionează în baza unor reguli este ‘cââââhh’. Începând cu şcoala şi cadrul familial, şi terminând cu biserica. Privind însă lucrurile mai în amănunt, iese la suprafaţă faptul că această împotrivire este nici mai mult, nici mai puţin decât…(hold your horses)…o modă. Da, oameni buni, e un adevărat T-R-E-N-D să fii anarhist şi să faci semnul ăla, un A într-un cerc, pe toţi pereţii. E cwl să zici tuturor că tu te ¤#&/!? pe ele de reguli.

Dacă şi-ar ridica cineva fundul ăla mare şi gras din fotoliul din faţa televizorului şi ar striga: „Viva la revolution!”câţi i s-ar alătura şi ar porni o revoluţie împotriva analfabeţilor care ne conduc ţara? Să vă zic tot eu? Citește în continuare ‘Ceva gânduri revoluţionare, dar nu prea mobilizatoare’

Nebuni, dar nebuni nebuni

Zile banale de scoala. Prin ochii unor copii nebuni.

Cum poti invinge rutina? Pai, simplu. Iei totul in gluma. Cum?

Prea multe nu sunt de explicat. Insa risti sa-ti iei eticheta de „nebun (dar nebun nebun, nu nebun) cu acte in regula”.

Exemplu:

-vezi scris pe un calorifer numele de „Calin”. Ok, ce e atat de amuzant? Incerci sa faci o poveste cu acest „Calin” – Calin, varul lui Calin, Calin, fratele lui Calin, Calinul a lui Calin din Calin al 3-lea culegea cirese pe munte- la suprafata nu pare caraghios, insa daca afisezi o fata de tamp si o spui ca un pacient de la spitalul 9, risti sa starnesti cateva rasete.

-esti intr-o ora de franceza. LAME. Somn. Vrei sa sa-ti faci colegii sa rada. Profa citeste intrebarea din carte: „Pourqoui affirme-t-on que Paris est une ville cosmopolite?” Raspuns: „Pentru ca este un oras plin de reviste Cosmopolitan!”. Iar nu pare amuzant. Dar intr-o situatie de genu’, poti sa-i pui pe unii pe burta.

  • Esti la sfarsitul orei de franceza si profa’ nu iese din clasa.
Roxana: Dar vai! Dar cat este ceasul!
Flavia: Dar domna profesoara!
Roxana: Dar s-a sunat!
Flavia: Ceasul, doamna profesoara, ceasul!
Roxana: Este chiar si fara 10!
Flavia: Dar vai!
Roxana: Ceasul!
Flavia: E timpul sa plecati. Ceasul!
Roxana: Va cumparam un ceas de ziua dumneavoastra!
Flavia: Dar vai! Dar chiar s-a sunat!
Roxana: Ceasul!
Flavia: Ceasul!

-te enerveaza profa de muzica. Te vede mancand si iti zice: „Roxanaaaaa, vezi sa nu te ineci!”. Raspuns: „Stati linistita o sa am grija!”.

„Roxaanaaaa, imi placea mai mult cum iti statea parul anul trecut!” Raspuns: „Daaa? Mie nu.”.
„Roxanaaaa, dormi?” Raspuns: „Nu, imi odihneam ochii.”

-pauza. Ce poate fi mai tare decat sa canti pe coridoare „Nebun de alb” de Emeric Imre si sa gesticulezi ca t**fa de la Sincret Art (a carei voce NICI NU SE COMPARA cu vocea Elenei [-( )?

Well, sa canti „The Yellow Submarine” sau chiar ‚Like A Virgin”.

-ah. Ora de istorie.

Profa: Chlotar al II-lea va reunifica regatul si va face…
Raspuns: Copii!
Profa: in 614 urmatoarele reguli…
R: Pai si copii nu face?
Profa: Provinciile (alea 3) primesc o anumita autonomie sub autoritatea unui maior-domo…
R: Majordom.
Profa: Majordom vine de la mior-domo.
R: Atunci un maior-domo cumpara produse de la Domo?…DOMO: Pentru tine!. Nici nu cred ca asta-i sloganul…
Profa: Dupa moartea lui Clovis, regatul va fi impartit intre fii sai.
Profa: Dupa moartea lui Dagobert I regatul va fi impartit intre fii sai.
….
Profa: Dupa moartea lui Carol Cel Mare, imperiul intra in criza, iar prin tratatul de la Verdun, acesta este mostenit de Ludovic Cel Pios si este…
R: Impartit intre fii sai.
Profa: Uite cine stie!
R: Sentiment de deja-vu sau banda stricata?
R: Pe aia din dinastia Carolingienilor ii chema Carol?
Profa: Tu ce crezi?
R: Nu.

-sa razi de Ftadeev Al Quaeda. Doamne, cum sa te cheme „Ftadeev”?

As mai putea continua. Insa nu vreau sa mi se reproseze mie si pretenelor’ mele ca nu le avem pe toate acasa. Ce vreau sa evidentiez este ca scoala nu e chiar atat de rea. Daca stii cum sa-ti petreci timpul.


Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 15 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,643 amatori
Septembrie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD