Posts Tagged 'amator'

Prestigioasele instituţii de învăţământ

N-am nimic cu ele. Pe bune. Sistemul nostru de învăţământ, oricât de şubred şi schimbător e, are, din loc în loc, câteva ochiuri de lumină, şi anume acolo unde şcoala nu mai este doar un loc unde eşti (aproape) obligat să mergi, ci un loc unde realitatea se reflectă în mod direct.

Ok, la ce mă refer când zic că „realitatea se reflectă în mod direct”. E, păi bine, ştim că nu-i totul miere şi lapte, aşa că de ce ar trebui să meargă totul strună la şcoală? Apăi, nu tre’ să te obişnuieşti cu lipsa de timp şi de chef, cu volumul mare de lucru, cu colegii urăcioşi şi antipaci pe care tre’ să-i îmbunezi cu nişte glume seci, cu superiori care-ţi fac felul şi-ţi mai cer şi luna de pe cer, cu femeia de serviciu, cu ziua de salariu, cu cafeaua caldă… Asta înseamnă să înveţi ceva cât stai în şcoală. Că teoria, Dumnezeu să mă ierte, îi bună ea un timp, apoi trece (inevitabil) în uitare, ca la un moment dat să fie…dispensabilă. Nu toată, dar cea mai mare parte din ea (cam tot ce nu s-ar încadra în cultura generală şi de specialitate).

În primul rând, după 12 ani de de târâit coatele pe bănci, trebuie să ştii (măcar) cum să te porţi cu oamenii. S-ar spune că omul este o fiinţă bio-psiho-socială; iar socializarea este, în fapt, cam tot, în ziua de azi. Te pricepi, bine, răzbaţi fără mari probleme. Scârţâi, eh, apoi treaba n-o să meargă nici ea altfel.

E nevoie, no question, şi de mult teatru. Dacă îţi permiţi să diseci o carte cu X, cu Y nu poţi decât s-o bârfeşti pe colega de serviciu. Totul stă, să zicem, în mobilitatea afectivă. Eh, na, şi şcoala poate fi un playground unde poţi să-şi exersezi abilităţile.

„1% talent, 99% sudoare”. Cam pute quote-ul ăsta, dar îşi permite cineva să nu fie de acord? Apăi, să tot fie, dom’le, talent; dacă nu sacrifici timp pentru el, nu faci nicio brânză. M-a surprins să citesc următoarele rânduri pe blogul lui Brushvox„O citeam cu drag şi pe Roxanne – o puştoaică inteligentă şi cu talent, dar s-a…. crizat.” De ce să nu recunosc, m-am flambat mai ceva ca o banană; să zică o persoană cu experienţă de viaţă asta despre mine, e ceva.  Dar, o fi sau n-o fi o problemă, eu încă nu simt asta. Talentul meu e undeva la rangul de amator, iar inteligenţa…păi…nu ştiu, eu aş spune, mai degrabă, că ar fi doar rezultatul unor lungi cercetări pe…viu. 😆 Eu cred că, doar când te subestimezi, să zicem, în mod sincer, poţi să te aştepţi la o perfecţionare. Căci atunci când devii tolerant cu tine însuţi, când te resemnezi cu ideea că: „Hai că-s tare!”, stagnezi şi chiar rişti să-ţi pierzi strălucirea.

Poate că ar fi nedrept să spun că…şcoala m-a învăţat cam tot ce ştiu în momentul actual, dar ce să spun? M-a ajutat să-mi cimentez anumite concepţii pe care, sper, să nu le schimb prea curând.

CV: Amator

Vorba suna cam asa:

„In viata, trebuie sa stii totul despre ceva si cate ceva despre tot.”

In incercarea mea de a sti cate ceva despre tot, am esuat in a sti totul despre ceva. Si asta ma face o amatoare. E usor de explicat:

→Sunt o amatoare intr-ale muzicii. Cunosc o groaza de trupe, pe care usor le recunosc si le cataloghez. Recunosc destul de repede un anumit gen de muzica, bazandu-ma numai pe timbrul vocii solistului/solistei si pe riff-uri. Am o oarecare cultura a muzicii zilelor noastre, si, oarecum, a muzicii din 90′.

Problema: Am incercat sa studiez anumite genuri, fara macar sa am cea mai vaga idee cu ce se mananca. Habar nu am cum e sa trudesti pentru a face un track. Nu stiu cat de grea e viata de artist din spatele cortinei, si poate de aici se trage superficialitatea cu care tratez un album muzical; suna bine, are versuri tari, are la baza niste idei geniale => un album tare, o trupa tare, un gen de muzica tare. Dar ce sta la baza lor…ma depaseste.

→Sunt o scriitoare amatoare. Am un fel de roman scris, care insumeaza 100 si ceva de pagini de caiet studentesc. Am cateva poezii in engleza. Am destule incercari in a face versuri pentru melodii (se leaga cu ‚dragostea’ mea pt muzica). Am inceput, pana in momentul de fata, 3 alte povestiri.

Problema: Nu le-am dus niciodata la capat. „Romanul” pe care l-am scris acum 2 ani ma dezgusta acum. E pueril, nu e dezvoltat, are o esenta tare in el…dar nu prea se observa. M-am apucat acum ceva timp sa-l scriu la calculator, dar dupa primul capitol (pe care l-am trimis la Tinere Condeie si n-am primit NIMIC) am lasat-o balta, pentru ca am schimbat PREA mult povestea initiala in tentativa de a-l face mai interesant. La fel s-a intamplat si cu cele 3 povestiri incepute: le-am lasat balta. Cat despre poezii, am doar cateva pe care le-am facut in exces de zel. Iar de versuri,nici nu mai pomenesc! Eu, care acum un an facem o noua „melodie” in fiecare zi, azi…am lasat-o balta (evident).

→Sunt o cinefila amatoare. Am vrut dintotdeauna sa am in plamares o groaza de filme rumegate. Stiu chiar destul de multe. Asta le datorez parintilor mei, pentru ca de la varsta de 6-7 ani m-au pus sa ma uit la tot felul de filme. Poate le datorez si faptul ca port ochelari. Sau poate e doar genetic.

Problema: Nu stiu atatea pe cat  mi-as fi dorit sa stiu. Si un alt mare defect al meu este ca nu accept orice gen de film. Asta imi limiteaza din start orizonturile.

→Sunt o „artista” amatoare. Imi place mult sa desenez, in special grafic, doar cu creionul. Desenez tot felul de prostii, de la faimosul Picior In Blender, la controversatii Monstri De Ferma (Fall Out Boy shape), pana la desenul executat la cerere, Ingerul Si Marea.

Problema: Din nou, nu stiu teorie plastica. Si plansele mele nu sunt nici realiste, nici incredibil de reusite. Ar putea fi doar un mod de a-mi pierde timpul.

→Sunt un redactor amator. Si ca dovada, acest blog. Si articolele mele din ziarul liceului si, in viitorul apropiat, din revista liceului.

Problema: Nu pot scrie despre orice. In principal, scriu de ce ma intereseaza; e un adevarat dezavantaj, mai ales ca nu prea multi imi impartasesc ideile.

→Sunt un „psiholog” amator. Imi place sa studiez, intr-o oarecare masura, comportamentul uman si sa gasesc motive pentru care oamenii actioneaza asa cum actioneaza, pentru care fac alegerile pe care le fac.

Problema: Aceasta chestiune se leaga cu punctul anterior, majoritatea articolelor mele bazandu-se pe acest „studiu”. Nu mai spun de faptul ca nici nu sunt sigura de ce inseamna ‘psihologie’. Cunostiintele mele in domeniul asta se apropie de zero.

→Sunt o fotografa amatoare. Imi place sa sa fotografiez natura. De asemenea, am o oarecare viziune artistica si realizez fel de fel de cadre inedite.

Problema: Nici nu detin un aparat superpreformant, si nici nu beneficiez de vreun program sofisticat de editare foto. Ma rezum la lucruri mai modeste.

Mda, si imi mai place biologia.

Poate orientarile mele atat de divergente ma impiedica sa ma gandesc la ce mama naibii o sa fac in viitor. Eu nici acum nu stiu ce as vrea sa devin. Un singur lucru e cert: vreau sa plec departe. Da departe. Peste ocean. Si poate ca suna cam Monica Columbeanu, dar am impresia ca plaiurile astea nu sunt destul de mari pentru ambitiile mele.

Si daca nu ai inteles nimic, acesta este CV-ul meu de amator.


Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

  • "Şi tu ce-ai făcut? Ai continuat să-ţi joci roulul infect, care oricum nu-ţi venea, ba chiar atârna ridicol pe umerii tăi." 6 years ago

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 15 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,606 amatori
Iulie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD