Archive for the 'Din viata unui copil exagerat' Category

Scuzele absentului

Am absentat? Da! Îngrozitor de mult. Mă mir că blogul nu m-a exmatriculat. Daaar, majoritatea absenţelor sunt motivabile, şi zic acum şi de ce.

Au trecut 2 săptămâni de vacanţă. E vacanţa de vară. Deci, d’oh, trea’ să plec şi eu pe undeva. Şi aşa se face că în vinerea când era premierea, eu am plecat pt 3 zile la Sulina. Cu organizatorii de la „Pacea verde”(detaliile nu sunt necesare). Şi la Sulina acolo m-am plimbat (sau am fost plimbată) prin oraş, am servit o porţie dublă de piept de pui, deşi nu cerusem asta şi nici nu scria în meniu, am urcat la far şi…n-am dormit decât 3 ore. Pe bune. Era imposibil să dormi. Deşi atunci vremea era îngrozitoare, sorele te bătea în frunte şi pe plajă era o moleşeală din-aia molipsitoare, unde trona transpiraţia şi nisipul, nu puteai să dormi. Iară noaptea…nu mai zic. Doar noaptea am stat pe plajă. Până dimineaţa. Cu o gaşcă de acolo din Sulina, în prima noapte am aşteptat să vedem răsăritul. Şi a fost absolut genial. Am cântat toată noaptea, ne-am hidratat, ne-am crezut turci, am râs, nici nu ne-am dat seama când s-a făcut 6 dimineaţa.

Următoarea zi, ia-o de la capăt. Vreme nasoală, singurele chestii faine erau bălăcitul în Dunăre (cu picioarele), bârfitul piţipoancelor de pe faleză şi caii de pe câmp. Seara, din nou, pe plajă. Me and my friend ne abonasem pe podul de pe plajă. Şi ia-o de la capăt cu distracţia. Dar numai până la 4. La 6 aveam vapor. Noaptea n-am făcut poze. Aşa că aveam TOTUL plin de nisip. 😆

Ajung pe 13 iunie acasă. Pe 17 am plecat din nou. Acum în campul naţional „Cupa Izvovoarelor” la Râmnicu Vâlcea. 9 plozi reprezentând Tulcea ca patrula Aegyssus. Am făcut o impresie bună, am luat premiul pentru cea mai bună prezenţă. Ne-am distrat şi acolo, deşi vremea n-a fost de partea noastră. A plouat de cum am ajuns în camping, ne-am instalat corturile pe ploaie 😀 . A fost tot timpul înnorat, ploua destul de des, şi chiar dacă unii aveau corturile inundate sau luate de vânt, tot ne-am adunat în jurul focului şi am cântat până dimineaţa. Regret doar că n-am jucat fotbal. 😆 Avem, ca amintiri, vreo 1000 de poze.

Noi am petrecut o noapte in Râmnicu Vâlcea, pt că aveam tren abia luni. Mi-era aşa de somn, c-am adormit şi pe băncile dintr-un parc.

Pe 21 seara la 11 am ajuns acasă. De atunci şi până azi, mă refac. Nici n-am vrut să aud de blog.

În continuare, urmează Fun Hunting la Sulina, undeva la sfârşitul lunii iulie, şi în august la Sibiu. Probabil că o să mai absentez de pe aici. 😆

Şiii, melodia asta am ascultat-o întruna azi dimineaţă! 😀


Anunțuri

Di(n)rect de la Constanţa

Tre’ să recunosc…

…mă simt destul de prost că m-am pleoştit, în ultimul timp. Am avut nişte săptămâni infernale, cu teste diabolice şi câteva chiuluri de necesitate. Calculăreţu’ a cedat şi el, a făcut Windows-ul fiţe şi s-a supărat pe USB-uri, trimiţându-le de tot la plimbare.

Ieri am reuşit s-o scot la capăt măcar cu PC-ul, rămânându-mi doar să mă apuc să scriu…aberaţii. Multe.

La RoBlogFest n-am făcut niciun căcat; se vede ce mult înseamnă reclama. Dacă nu te pupincureşte nimeni pe undeva, n-ai nicio şansă să iei vreun vot. Clar. Şi eu care credeam că ăştia promovau originalitatea unui blog… Mă rog.

Mi-am făcut totuşi timp să aranjez un mixtape, primul, de altfel, făcut de mine, cu UNELE dintre cele mai cunoscute melodii ai ultimilor 30-40 de ani. Recunosc, am fost, într-o oarecare doză, subiectivă, dar dacă nu eram, nu aş fi putut să zic că mi-am lăsat amprenta asupra mixtape-ului în vreun mod semnificativ.

Piesele pot fi downloadate (odată cu cover-ul) una câte una de pe următorul site:

http://www.box.net/dontblamethefame

Dacă mai intervine ceva important, anunţ. Sper.

Pentru că e la modă şi pentru că pot!

După cum ştiţi (sau nu), a început prima etapă de votare pe RoBlogFest 2010 şi particip şi eu la categoria Blog Sub 18 ani. Aşa că, dragi dependenţi de internet, apelez la bunăvoinţa voastră: VOTAŢI-MĂ! 😆

Treaba stă cam aşa. Ai dreptul să votezi un singur blog la o categorie, aşa că, dacă vă hotărâţi să mă votaţi, aveţi grijă să nu va schimbaţi opţiunea. Puteţi vota abia după ce vă faceţi un cont micuţ aicişea. După ce completaţi câmpurile, trebuie să aşteptaţi un mail de verificare, şi vă anunţ că o să vă vină…două. În primul, există posibilitatea ca linkul să nu funcţioneze, aşa că clickuiţi în al doilea pt confirmarea contului. După toată alergătura asta dintr-o pagină într-alta, puteţi, însfârşit, să mă votaţi undeva pe aici (daţi scroll mai jos) sau la numărul 12 aici. Simplu ca bună-ziua! Promit multă ciocolată dacă iese ceva din trebuşoara asta!

Am văzut că unora le place ce aberez pe aici. Fie ele aberaţii fantastice sau inspirate din realitate. Unora le-au plăcut şi desenele mele, iar alţii au apreciat (sau nu) talentul meu într-ale povestirii. Am chiar şi o parodie amuzantă!

Aşadar, îi rog pe cei care mă apreciază, fie într-un mod pozitiv sau negativ (nu ştiu cum vine asta, dar sună bine 😆 ) să mă voteze la RoBlogFest.ro, că nu le cade căciula de pe cap! 😀 Amintesc linkul:

http://roblogfest.ro/competition/2630ff2f8fd63f8f443eb21d0b34de34/

Şi am pus o poză nouă pe photoblog: Şi dispar din nou în umbră, pentru că simt deja că vedetismul dă afară din mine!

O seară bună, şi spor la votat! 😀

De făcut o alegere:

Vreau să particip la o expoziţie (cică dă bine la dosar) organizată de Biblioteca Judeţeană, cu ocazia zilei lui Constantin Brâncuşi, şi am de ales între două desene. Dilema este că…nu mă pot hotărî, aşa că o să am nevoie de o ţâră de ajutor. Avem aşa:

Primul desen: Şi al doilea:

(desenele sunt, defapt, mai mari. Acestea reprezinta un detaliu)

Prestigioasele instituţii de învăţământ

N-am nimic cu ele. Pe bune. Sistemul nostru de învăţământ, oricât de şubred şi schimbător e, are, din loc în loc, câteva ochiuri de lumină, şi anume acolo unde şcoala nu mai este doar un loc unde eşti (aproape) obligat să mergi, ci un loc unde realitatea se reflectă în mod direct.

Ok, la ce mă refer când zic că „realitatea se reflectă în mod direct”. E, păi bine, ştim că nu-i totul miere şi lapte, aşa că de ce ar trebui să meargă totul strună la şcoală? Apăi, nu tre’ să te obişnuieşti cu lipsa de timp şi de chef, cu volumul mare de lucru, cu colegii urăcioşi şi antipaci pe care tre’ să-i îmbunezi cu nişte glume seci, cu superiori care-ţi fac felul şi-ţi mai cer şi luna de pe cer, cu femeia de serviciu, cu ziua de salariu, cu cafeaua caldă… Asta înseamnă să înveţi ceva cât stai în şcoală. Că teoria, Dumnezeu să mă ierte, îi bună ea un timp, apoi trece (inevitabil) în uitare, ca la un moment dat să fie…dispensabilă. Nu toată, dar cea mai mare parte din ea (cam tot ce nu s-ar încadra în cultura generală şi de specialitate).

În primul rând, după 12 ani de de târâit coatele pe bănci, trebuie să ştii (măcar) cum să te porţi cu oamenii. S-ar spune că omul este o fiinţă bio-psiho-socială; iar socializarea este, în fapt, cam tot, în ziua de azi. Te pricepi, bine, răzbaţi fără mari probleme. Scârţâi, eh, apoi treaba n-o să meargă nici ea altfel.

E nevoie, no question, şi de mult teatru. Dacă îţi permiţi să diseci o carte cu X, cu Y nu poţi decât s-o bârfeşti pe colega de serviciu. Totul stă, să zicem, în mobilitatea afectivă. Eh, na, şi şcoala poate fi un playground unde poţi să-şi exersezi abilităţile.

„1% talent, 99% sudoare”. Cam pute quote-ul ăsta, dar îşi permite cineva să nu fie de acord? Apăi, să tot fie, dom’le, talent; dacă nu sacrifici timp pentru el, nu faci nicio brânză. M-a surprins să citesc următoarele rânduri pe blogul lui Brushvox„O citeam cu drag şi pe Roxanne – o puştoaică inteligentă şi cu talent, dar s-a…. crizat.” De ce să nu recunosc, m-am flambat mai ceva ca o banană; să zică o persoană cu experienţă de viaţă asta despre mine, e ceva.  Dar, o fi sau n-o fi o problemă, eu încă nu simt asta. Talentul meu e undeva la rangul de amator, iar inteligenţa…păi…nu ştiu, eu aş spune, mai degrabă, că ar fi doar rezultatul unor lungi cercetări pe…viu. 😆 Eu cred că, doar când te subestimezi, să zicem, în mod sincer, poţi să te aştepţi la o perfecţionare. Căci atunci când devii tolerant cu tine însuţi, când te resemnezi cu ideea că: „Hai că-s tare!”, stagnezi şi chiar rişti să-ţi pierzi strălucirea.

Poate că ar fi nedrept să spun că…şcoala m-a învăţat cam tot ce ştiu în momentul actual, dar ce să spun? M-a ajutat să-mi cimentez anumite concepţii pe care, sper, să nu le schimb prea curând.

Într-o criză

Da, fraţilor, sunt în criză. De timp, de inspiraţie şi de somn…poate. N-am murit. Cel puţin nu încă. Dacă se întâmplă să mă lovească vreo idee genială, o să dau un semn de viaţă.

Până atunci, las melodia pe care am ascultat-o yzi într-una:

…şi o chestie care se vrea, şi nu prea, haioasă. Enjoy.

De multe ori mă învinovăţesc de postmodernism

Dacă al meu câine va mirosi ceva putred,
O să am grijă să rămână un secret.
Toate schimbările astea m-au luat pe nepregătite –
Nici nu mai încap în fotoliul meu preferat.

Ar trebui să gândeşti ceva mai rapid, pentru că ai intrat exact la mijloc, prietene. Nu eşti nimic mai mult decât o altă coloană vertebrală bună de îndoit. Cei mai bătrâni spun că ăsta ar fi sfârşitul nostru modern, sfârşit la care visăm de când Bush s-a aşezat comod pe scaunul de la Casa Albă.

Ar trebui să înveţi să te trezeşti mai devreme, pentru că o să vină ziua aia când telefonul n-o să mai sune cu melodia preferată, ca să te trezească.

Ar trebui să te duci mai des la doctor; n-ai de unde să ştii când o să ţi se urce aerele la cap.

Ar trebui să păstrezi vechile CD-uri; ştim cu toţii că viitorul e doar un trecut remasterizat.

Poate că e timpul să te gândeşti serios la oferta prietenului tău de a-ţi bate tălpile, în cuie, de podea, pentru că noile clădiri au început să dea semne de instabilitate.

Şi ar mai fi ceva. Ar trebui să luăm în considerare faptul că postmodernismul se prezintă sub forma unei femei cu dosul mare, şi, ca atare, trebuie să-i facem loc, să se aşeze comod ca să domnească liniştită. Lansez propunerea de a da foc tuturor scepticilor şi celor care nu cred în evoluţia asta superficială. Mă ofer să fiu prima care să testeze dacă flăcările sunt îndeajuns de fierbinţi…


Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

  • "Şi tu ce-ai făcut? Ai continuat să-ţi joci roulul infect, care oricum nu-ţi venea, ba chiar atârna ridicol pe umerii tăi." 6 years ago

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 14 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,669 amatori
Noiembrie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD