In the wake of the postmodern call 1

E ciudată ideologia asta postmodernistă. Dar mai ciudate sunt personagiile care CRED că aduc o inovaţie atunci când evocă raţionamente demult îngropate sub molozul evolutiv. Ce dracu’, suntem oameni moderni cu prea puţin timp pentru filozofie! Vrem şi noi un castron de lucruri concrete!

Acum câteva săptămâni, am început să studiem poezia… Dacă cineva nu ştia, îmi plac poeziile la fel de mult cum îmi place o Cola caldă pe timp de vară. Bun. Inevitabil, am început cu mister Eminescu, (sex)simbolul poeziei româneşti: „literatura poetică română va începe secolul 20 sub auspiciile geniului său.” Poa’ să se scoale Maiorescu din mormânt şi să arunce cu roşii în mine, eu tot o să cred că idealismul eminescian este dus la extrem, şi nu de puţine ori mă duce cu gândul la un om…cu floricele roz în cap, dacă mă înţelegeţi. 😆

Am terminat cu el. Trecem la Bacovia. Şi poezia lui mă fascinează ca un cadavru în stare de putrefacţie. Şi n-am zis asta la întâmplare. Cred că el a distrus orice fărâmă de spiritualitate, care ar fi putut îndrepta câţiva indivizi spre calea cunoaşterii. A omorât orice speranţă. Încet, dar sigur; deh, stilul lui. Şi el mă duce cu gândul la un om…cu prea multe floricele negre în cap.

Oare chiar se merită să faci o obsesie pentru o anumită ideologie? Ăştia doi ar fi o dovadă bună că…da. Problema se pune în felul următor: când o persoană pune la bază un nou sistem de raţionamente, scapă din vedere faptul că, prin acel sistem, impune un anumit fel de a gândi, fără să ia în considerare stadiul în care se află societatea în acel moment. Mă întreb acum, câţi scriitori s-au gândit că se pot aduce contraargumente concepţiei lor? Desigur, satisfacţia a fost imensă când au văzut că munca le este recunoscută, dar poate satisfacţia să te facă să închizi ochii în faţa unei eventuale răsturnări de situaţie? Nişte egoişti. Aşa sunt scritorii, egoişti. După ce îşi văd templul clădit, nu îşi mai pun problema reedificării. Şi ce se întâmplă dacă lucrările lor nu satisfac cerinţele cititorilor? Apar alţi scriitori, cu idei noi, proaspete, pentru că, nu-i aşa?, evoluăm.

Bine bine, evoluăm. Şi până unde se va ajunge? Deocamdată ne-am oprit la postmodernism, care, văd bine, s-a instalat confortabil şi n-o să dispară prea curând, ca alte curente. Postmodernismul a satisfăcut cam toate capriciile omului secolului 21. A adus acţiunea liniară sau lipsa totală a acţiunii/logicii, a pus în prim plan moravurile uşoare, mizează din ce în ce mai mult pe pamflet şi pe folosirea jargonului, toate ducând la o lectură uşor digerabilă. Într-o societate capitalistă care n-are prea mult timp de meditaţie, este exact ceea ce are nevoie. Dar, oare, de asta ar trebui să aibă nevoie?

(În mod inevitabil, îmi amintesc de filmul „Idiocracy”)

TO BE CONTINUED…

Anunțuri

15 Responses to “In the wake of the postmodern call 1”


  1. 1 sherie 23/04/2010 la 22:14

    frumos!

  2. 2 UnSoricel 24/04/2010 la 16:06

    cred ca prima fraza de la iceput spune totul legat de ‘buba’ ta…:
    Acum câteva săptămâni, am început să studiem poezia…

    Poezia nu se chiar studiaza in cel mai simplu caz se simte .. in caz mai valabil se traieste si-ti curge prin vine ..

    Si eu am avut de multumit unor ‘invatzatori de poezie’ pentru dragostea care n-am simtzit-o pt Eminescu sau Bacovia in scoala desi epatam recitand PinkFloyd ‘amicelor’ mele … iar adevarul ‘istoric’ e departe de realitatea enuntzata de tine …ca tu duci povara lor !… Tu duci in cel mai buna caz povara invatzaturii alora care o sa-ti dea o diploma insa… Pentru poezie nimeni adevarat NU a luat diploma si Eminescu in nici un caz… poate doar sifilis.

    poezia lor e diferentza dintre o Romanie cu suflet si o curva vinduta ce nu poate lega doua cuvinte ale ei fara sa spuna un yeah!… si nu-ti doresc decit cindva sa simti asta prin tine !

  3. 3 Roxanne 24/04/2010 la 16:51

    To UnSoricel:

    După cum ai (probabil) observat, voi continua acest topic, să se obişnuiască lumea cu teoria mea…’conspiratoare’. 😆 😀 Asta nu e tot. Nicidecum!

  4. 4 dAImon 25/04/2010 la 06:28

    You know, it’s funny how it feels in the spring. Everything going green, flowers all around, pretty girls fluttering all over … pretty nice. Feels like life is worth living again.

    Cam aşa-i şi cu artele în general. Găsim (noi, umanitatea) câte un loc în care ne cuibărim. Uneori se numesc idealuri prosteşti şi atunci zicem că pe-acolo a trecut romantismul. Alteori ne ascundem după aparatul foto şi după pretenţia că putem descrie lumea la milimetru; acum le spunem naturalişti ălora.

    Şi totuşi, odată instaurată noua paradigmă, de la o vreme devine strâmtă. Parcă nu toţi au chef să descrie în detaliu. Nu toţi sunt capabili de vise măreţe. Şi se face frig şi plouă înauntrul capetelor prin geamul spart al idealului pierdut. Apoi un geniu ne expune o idee nouă; un tărâm virgin; o viziune nemaigândită.

    Şi se face primăvară ….

    Faptul că nu-ţi place să studiezi literatura sau anumite părţi ale ei nu înseamnă mai nimic. Doar că încă nu eşti capabilă să înţelegi „the bigger picture”. Nu să vezi imaginea, să o înţelegi. Nici mie nu-mi plăcea realismul lui Rebreanu acum 3 ani. Eminescu mi se părea plictisitor. Şi chiar e plictisitor dacă nu-l pui în contextul lui, nu înţelegi că el chiar aşa a trăit şi că pe vremea lui, idealul feminin chiar însemna ceva. Spre deosebire de postmodernismul mecanic al formulei de promovare. Nu cred că putem spune cu mâna pe inimă că trăim cele mai faine vremuri posibile …

  5. 5 Roxanne 25/04/2010 la 09:27

    To dAImon:

    Fain, îmi place că lumea contraargumentează! 😀
    Dar uite, ca să rămân tot în aceeaşi sferă, îl citez pe Maiorescu cu privire la subiectivitatea artistului: „Altfel descrie lumea Goethe, altfel o descrie Heine, altfel Leopardi, altfel Victor Hugo, deşi cu toţii au primit impresii de la aceeaşi lume.”
    Altfel se pune problema; putem, desigur, condamna (cum fac eu) unele teorii, dar nu putem nega existenţa lor, şi, mai ales, nu putem ocoli adevărul din ele. Prin urmare, şi ideile mele îşi găsesc loc, deşi nu sunt avizată, dar mizez pe faptul că…sunt sinceră.
    …stai să vezi contunuarea articolului! 😆

  6. 6 Alexandra 25/04/2010 la 11:32

    Stiu..Eminescu cu Bacovia sunt doua persoane si scriitori total diferiti si nu i-am inteles niciodata. Capodoberele celui din urma mi-au placut, dar am inceput sa ma plictisesc de ele fiindca toate poeziile lui transmit aceleasi mesaje:gri,mormant,negru..toate lucrurile negative. Iar Eminescu nu cred ca a fost chiar atat de indragostit, cred doar ca a vrut sa dea o forma perfecta a dragostei…;i ca o concluzie liricul nu l-am inteles, nu-l inteleg si nu-l voi intelege…
    P.S. foarte frumos scris articolul:)

  7. 7 Mihai Petre 25/04/2010 la 23:06

    Cred ca ti-a lipsit din postul asta ceva numit obiectivitate. Foarte bine spunea cineva mai devreme ca Bacovia si Eminescu au trait intr-un anumit context. E ciudat sa-ti ghicesc logica: consideri ca datorita unor oameni ca ei suntem in ruina de astazi? Intr-adevar ai obeservat ca si mine ca sunt oameni care au facut din ei idoli si stim cum e sa crezi ca cineva e perfect(Eminescu se usura perfect, Eminescu nu tragea partzuri,etc-you get my point). NU…nu erau oameni perfecti, dar merita locul lor in literatura deoarece au adus ceva nou-Eminescu un standard inalt prin care definea dragostea, iar Bacovia…el vorbea de morbid…de propria neputinta(pe asta cred ca se bazeaza operele sale)
    Tu ai vrea sa stii ce gandeau ei, dar niciodata nu vom sti ce a gandit cel de langa noi chiar si daca ne va zice.
    Asa cum vad eu si poate asa cum au vazut scriitorii odata…cand scrii o carte nu te gandesti la best-seller, nu te gandesti la cum sa scapi din saracie-simti ca ai o idee geniala, ceva care iti va face ziua de maine mult mai buna ca cea de azi.
    Titu Maiorescu? Tot ce stiu e ca a avut multe de castigat de pe urma lui Eminescu…
    Societatea umana va tot progresa, dar fiecare dintre noi va alege cum sa se foloseasca de puterea asta chiar daca multi vor lua decizii gresite…

    Concluzie: nu privi nici cu fanatism, dar nici cu dezgust…priveste orice notiune din fiecare unghi

    dAImon-RESPECT!

  8. 8 gheghe 26/04/2010 la 15:48

    se scrie mult şi, de obicei, prost. dar „se merită” pentru că unii sunt chiar foarte buni. din păcate, nu aceia sunt promovaţi.
    în rest, despre morţi numai de bine..

  9. 9 Roxanne 26/04/2010 la 18:47

    No, pe bune, deja încep să mă enervez…Nu Bacovia şi Eminescu sunt importanţi aici! Nu ştiu dacă aţi obeservat dar am zis numai o frază despre fiecare în intorducere, ca să stârnesc atenţia. Dar văd că prin asta am atras TOATĂ atenţia spre un lucru neesenţial.
    Aţi ajuns până la sfârşitul articolului? 😆
    V-aţi repezit să-mi daţi peste nas cu Eminescu şi nu v-aţi obosit să citiţi restul…Îmi pare rău, interesul meu nu este să-i stropesc cu noroi pe scriitorii noştri valoroşi, dar, mă rog, dacă voi asta vreţi să credeţi…
    „consideri ca datorita unor oameni ca ei suntem in ruina de astazi?” Dumnezeule, mă speriaţi! de unde le scoateţi?
    Aşteptaţi să-mi citiţi toată pledoaria şi apoi să vă repeziţi cu replicile acide. Eu mai am şi şcoală, abia dacă găsesc timp să mai scriu pe aici, şi de aceea am ales să fragmentez acest articol.

    GEEZ!

  10. 10 Laurh 05/05/2010 la 22:26

    Este greu sa urmaresc ce vrei sa spui. Inteleg ca primesti puncte daca esti socant de sincera. Sa stii ca nici eu n-am avut aplecare pentru poezie pana pe la 20 si ceva de ani.
    Revenind insa,sa stii ca sinceritatea nu da greutate opiniilor.Asa pare,este adevarat,ca este un fel de exorcizare a raului din ceea ce gandim. Ca si cum am plati prin adevar,raul pe care-l rostim.
    Din pacate este fals. Nu functioneaza deloc.Asa ca ce ai scris ramane doar ceea ce ai scris.Vorbe,vorbe..

  11. 11 Roxanne 06/05/2010 la 07:14

    To Laurh:

    Bun, măcar ne-am mai îndepărtat, dar doar puţin, de Eminescu…
    Mă rog, şi după dumneavoastră ar trebui să înţeleg că… e mai bine să nu ne dăm cu părerea deloc, până la urmă totul e fals. Şi atunci ce e adevărat?
    Vă contraziceţi singur. Dacă eu aplic această teorie, pot să afirm că ceea ce aţi spus d-voastră…nu e adevărat. 😆 Şi unde ajungem cu asta?

  12. 12 ainaw 15/05/2010 la 18:02

    Salut! Vrei să facem schimb de link-uri? Site-urile mele sunt http://www.ejocuri-noi.ro şi http://www.versuri-tari.ro . Dacă vrei, trimite-mi un email pe adresa: contact_versuri@yahoo.com să ştiu dacă să-ţi adaug link-ul pe unul din site-uri. Mulţumesc. :d

  13. 13 Corin 31/05/2010 la 15:46

    Dar el, Eminescu, şi-a fixat propriile sale sentimente ca pe nişte statui. Exact ceea ce este mai dinamic, mai imprevizibil, mai fluctuant, sentimentele, el le-a statuarizat pe un soclu de noţiuni. Viziunea lui Eminescu nu era scopul final, ci punctul lui de plecare. Nu facem un paradox, am jigni prezenţa marelui poet dacă ne-am îngădui o singură secundă să facem jocuri de cuvinte. În general i s-a acreditat o viată de om ultrasensibil, trist şi din punct de vedere al fericirii intime, ratat. Să fi fost aşa? Totul se potriveşte, totul nu se potriveşte.

    Bacovia prin vocaţie este un poet al infernului, adică un sistematic distrugător al infernului prin înfăţişare, lăsând în mediul receptor al cititorului, în permanenţă, angoasa şi aspiraţia paradisiacă. El sugerează perfecţiunea rupând braţele minunatei Venus din Milo, el sugerează frumuseţea ochiului, rănindu-i vederea. Bacovia din punctul meu de vedere este un monoton şi mai mult decât atât este şi un monocord. Infernul lui este un infern învins, nu învins cu desăvârşire dar învins pe jumătate, ca farmecul fabuloaselor animale monopode, cu acea simetrie expansivă a unei jumătăţi de faţă extinse asupra celeilalte jumătăţi.Pe Bacovia nu-l citim decât ca să ne aducem aminte de revenirea anotimpului adolescent închipuit în mii de feluri, în atât de multe feluri, câţi cititori are. Şi în atâtea posibile alte feluri profund monotone, câţi cititori va avea până la sfârşitul acestei limbi în care a scris.

  14. 14 Alina 02/06/2010 la 18:50

    nici mie nu imi plac poeziile. daca trebuie sa stau la ora si sa fiu atenta cand se vorbeste despre o poezie si se analizeaza fiecare cuvant in parte pentru a-i gasi un inteles ascuns (care nu stiu de unde iese ca eu nu il gasesc) mda, mi se pare ceva interesant.
    dar nuuu, sunt prea profunde pentru mine. prefer oricand sa citesc un roman bun. clar, si in romane sunt chestii pe care trebuie sa le deduci dar cel putin au o idee.


  1. 1 Love Is War « brushvox Trackback pe 25/04/2010 la 08:47

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

  • "Şi tu ce-ai făcut? Ai continuat să-ţi joci roulul infect, care oricum nu-ţi venea, ba chiar atârna ridicol pe umerii tăi." 6 years ago

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 15 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,619 amatori
Aprilie 2010
L M M M V S D
« Mar   Mai »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD


%d blogeri au apreciat asta: