Mici recomandări

Cu toate că sunt, probabil, printre puţinele persoane care deţin secretul pierderii timpului fără a face nimic util, găsesc ici-colo o fereastră, şi mai pun mâna pe o carte.

După îndelungi căutări şi selecţii riguroase, pe care le fac deobicei prin bibliotecă sau pe vreun site al vreunei edituri, căştigătorii selecţiei ajung să fie ori dintre cei mai neînsemnaţi, ori dintre cei care poartă cunună de lauri. Proscrişi, defectuoşi, filozofi de ocazie, drogaţi sau criminali. Iată, finaliştii ultimei selecţii:

1 CRIMĂ ŞI PEDEAPSĂ ( Fiodor M. Dostoievski)

Într-un mod ciudat, cartea de pe al 2lea loc m-a determinat să-o citesc pe aceasta. CRIMĂ ŞI PEDEAPSĂ se numără printre cele mai bune romane a tuturor timpurilor, şi nu fără motiv. Drama de natură psihologică prin care trece Rodion Romanovici Raskolnikov, o dramă oarecum exagerată, este foarte interesantă, pentru că aceasta a pornit de la validarea unor teorii. Teoria care a stat la baza crimei este aceea că omul virtuos, inteligent, este privilegiat faţă de norod, pentru faptul că lui i se permite să hotărască soarta plevei, atâta timp cât scopul este unul nobil. Ca să mă raportez la acţiune, Raskolnikov credea cu tărie că prin uciderea Alionei Ivanovna, „un alt păduche al societăţii”, ar fi făcut un bine, aşa cum Napoleon a rămas un erou în istorie, cu toate că s-a rezumat, în nenumărate instanţe, la crimă.

„Dar el dintotdeauna fusese gata să-ţi dea viaţa pentru o idee, pentru o speranţă, fie şi pentru o iluzie. Pusese întotdeauna prea puţin preţ pe o existenţă în sine; întotdeauna voise mai mult.”

Problema care însă a dus la năruirea planului este însuşi persoana lui Raskolnikov, care, în ciuda autoaprecierii sale ca fiind un „privilegiat”, se dosebeşte de aşa numiţii „păduchi” doar prin lipsa interesului pentru partea materială a vieţii. Această realizare îi macină, de fapt, sufletul: „Unica vină pe care şi-o recunoştea era că dăduse dovadă de slăbiciune şi se dusese de bunăvoie să se predea.”, „Teama de incorectitudine e primul indiciu al neputinţei.”

Pe scurt, crima a avut ca scop cunoaşterea temeinică a caracterului, şi Rodion Romanovici a cedat, refuzând însă să creadă adevărul, care, în câteva instanţe, i-a fost prezentat şi de către Porfiri Petrovici. Crima, care nu a lăsat niciun indiciu spre ucigaş, nu l-a convins şi pe Porfiri Petrovici, cel care a analizat în amănunt viaţa lui Raskolnikov; acesta a anticipat teoriile studentului, însă toate incriminările se bazau pe presupuneri: „O sută de iepuri nu fac cât un cal, şi o sută de bănuieli nu fac cât o dovadă.” Caracterul slab al tânărului, care a cedat insistenţelor Soniei, a fost cel care a pus capăt investigaţiei. Raskolnikov a mărturisit crima lui Ilia Petrovici Salitov mai mult din orgoliu, pentru că nu vroia să pară înfrânt în faţa lui Porfiri.

2 SECUREA BLÂNDĂ ( Roger N. Morris)

„O continuare remarcabilă a unuia dintre cele mai bune romane scrise vreodată.” (The York Times) „Un thriller sumbru şi percutant, ai căror părinţi literari sunt Dostoievski şi Gogol.” (The Independent) Britanicul a continuat povestea avându-l ca personaj principal pe Porfiri Petrovici. Însă romanul nu are acelaşi nerv ca şi CRIMĂ ŞI PEDEAPSĂ, şi are, de multe ori, tendinţa să devină un banal roman poliţist. Aici se pune emfază pe acţiune, iar conflictul psihologic nu mai este incitant, având în vedere că acum are loc, în principal, în mintea investigatorului, şi nu a criminalului. Autorul introduce personajul student sărac şi despărţit de familie, pentru a trezi anumite sentimente de teamă lui Porfiri Petrovici, care, la început, făcea o analogie între crima aceasta şi cea a lui Raskolnikov, amintită destul de des. Însă, de această dată, studentul Pavel Pavlovici Virginski nu are nicio legătură cu aceaste crime, iar motivul care la determinat pe adevăratul ucigaş, Osip Maximovici Simonov, să-i omoare pe Stepan Sergheievici Goriancikov şi pe Boris Borisici Kutuzov este unul pur social.

De fapt, romanul este, în primul rând, unul social, şi mai apoi unul poliţst şi psihologic. Statutul personajelor şi legăturile dintre ele sunt definitorii, şi ele au condus la săvârşirea crimelor. De asemenea, se insistă foarte mult pe faptul că statul nu pune preţ pe investigaţiile riguroase, şi aşteaptă un condamnat cât mai repede. Statutul social apare mereu în contrast, iar personajele care nu sunt situate pe o treaptă mai înaltă a societăţii ajung să fie un impediment în calea îndeplinirii planului ucigaşului, şi, majoritatea, au sfârşit omorâte. Legăturile dintre personaje sunt foarte încurcate, şi pe mine m-au indus, nu o dată, în eroare. Sincer, nici acum nu sunt sigură de ce Osip Maximovici a trebuit să-l omoare pe Stepan Sergheievici. Povestea pe care Marfa Denisova i-a zis-o lui Porfiri Petrovici pare a fi cheia, dar eu, sincer, n-am înţeles nimic din ea. 😆

În acest roman avem de-a face cu homosexuali, pornografi, prostituate, oameni săraci, actori, funcţionari publici, chiriaşi, o pătură socială foarte bine conturată. Romanul descrie foarte riguros Petersburgul, şi asta este ideea pe care o exploatează mai mult Morris decât Dostoievski, iar din acest punct de vedere  autorul câştigă vizibil mai multe puncte decât consacratul rus.

( o să urmeze: O TREABĂ MURDARĂ şi LUNAR PARK)

Anunțuri

6 Responses to “Mici recomandări”


  1. 1 UnSoricel 06/11/2009 la 16:26

    Poate era mai uman sa ne spui daca te regasesti in Raskolnikov sau in ce parti te simti el ca om tinar intr-o societate batrina si bolnava pe linga corupta sau daca te simti Sonia ! Doar amintirea a ce-ai patzit in parc acum ceva timp ar trebui sa-ti spuna ca ceva din el e in tine…

    Cred ca romanul este mai complex decit poate fi pus in cuvinte.
    Macar atit se pare este adevarat in faptul ca Dosto.. este un WhiteRussian…

    Nu am crezut/simtit niciodata ca R se simte privilegiat in sensul de superior norodului, insa simte ca ar vrea mai mult si societatea ii sta in cale prin cit de corupt e totul si nederept. Pardoxul in care R traieste pare a fi, ca fie societatea te omoara incet si te face un vierme sau poate ai sansa sa o omori tu pe ea… ca om tinar, si in acest fel sa scapi – un lucru pe care orice om cred ca-l simte.

    Reconcilierea daca vrei este prin Dumnezeu si iubire ceea ce-l face pe R … un White Russian… Dar nu mai putin desi R marturiseste (care este pe undeva o alegere existentialista) niciodata nu simti ca se pocaieste pentru crima sa desi isi acceapta pedeapsa. Acea aceptare a pedepsei pare a fi centrala lui D.. si este oferita ca o cale catre a te elibera de societate. Altfel spus R gaseste calea insa afla ca acea cale este cu totul altceva decit si-a inchipuit dar nu mai putin intelege ca este calea sa… Iar in peisjaul tau asta insemana ca in loc de a pleaca de mai sus … calea este de a pleaca cit de mai jos si a construi in tine prin Dumnezeu si iubire..

    Intotdeauna m-am intrebat ce s-a intimplat cu R dupa 20 de ani .. cumva l-am vazut etern fericit chiar in mijocul prigoanei care a urmat in societatea lor care e prefigurata de crima sa !

    O alternativa vestica ar fi sa citesti A Clock Work Orange a lui Anthony Burgess.

  2. 2 Roxanne 07/11/2009 la 17:05

    To UnSoricel:

    „Poate era mai uman sa ne spui daca te regasesti in Raskolnikov sau in ce parti te simti el ca om tinar intr-o societate batrina si bolnava pe linga corupta sau daca te simti Sonia !” Nu ştiu dacă este o problemă, dar nu mă regăsesc în nicunul, cu atât mai puţin în locul lui Raskolnikov.

    Nu mă afectează câtuşi de puţin această „societate bătrână şi bolnavă” în mod direct. Da, îmi permit să comentez, să fac speculaţii să să analizez oameni şi situaţii, însă, de multe ori, rămân obiectivă, cu toate că pare că m-aş implica afectiv. Mă las condusă de ideea: ” Ei pot să facă ce vor, pot să-mi facă ce vor, dar eu voi face mereu ce vreau.”

    Şi, totuşi, de ce totul atât de negru? O societate bolnavă este o societate slabă, prin urmare o societate care s-ar „agăţa şi de un fir de pai” ca să nu se înece (ca să citez din roman). O persoană consecventă care nu se lasă doborâtă de sistemul nedrept şi corupt, o persoană care ştie să joace teatru, poate, foarte bine, să învârtă lumea pe două degete. ce scriu eu nu reprezintă roadele frustrării mele, şi nu vreau să dau impresia că mă plâng. Constat. Şi constatarea aceasta ori o îmbrac cu o haină umoristică, ori cu un context obscur. Dar nu se ştie niciodată dacă, de fapt, eu am alte…planuri. 😆

    „Unica vină pe care şi-o recunoştea era că dăduse dovadă de slăbiciune şi se dusese de bunăvoie să se predea.” Nu am zis o clipă că prin acceptarea sentinţei, Raskolnikov îşi admite şi greşeala. În opinia mea, el continuă să-şi nege realitatea de om ‘mediocru’. Aceste conflicte apar, deobicei, când individul ne se cunoaşte pe sine. Ori au tendinţa de a supraestima, ori subestimează; şi eu cred, cu tărie, că ne aflăm în cazul în care un tânăr, care se lasă doborât de sistem, vede în această refugiere faţă de societate faptul că el este undeva mai presus decât ceilalţi, care se dovedeşte o supraestimare. „Uite-i cum mişună pe stradă încolo şi încoace; şi fiecare din ei este, de fapt, prin natura lui, un ticălos şi un tâlhar; mai rău încă: un idiot.” (Raskolnikov) El nu se poate ascunde, simte nevoia să dovedească tuturor că el este ceva mai mult decât restul „tâlharilor” care se supun sistemului. Din păcate, din înfruntarea lui directă cu sistemul şi societatea, n-a ieşit el învingător, pentru că nu a fost în stare să-şi joace cartea şi să profite de avantajul intelectual pe care-l avea. Incapabilitatea i-a mâncat zilele, şi, într-un sfârşit, a fost nevoit să renunţe, pentru că spera într-un nou început, într-o altă şansă.

    Literatura este subiectivă, şi eu prefer să văd lucrurile în felul acesta. 😀

  3. 3 UnSoricel 08/11/2009 la 00:36

    OK… libera alegere iti apartine … dar daca ” Ei pot să facă ce vor, pot să-mi facă ce vor, dar eu voi face mereu ce vreau.” … cred si eu atunci ca ceea ce faci este extrem de putin si astfel scapa deci pe sub radar ! si nu ma refer ca ar trebui sa salvezi umanitatea ca sa para ca faci ceva mult…

    statul pe gard in idea ca ti-ai ales locul si gardul pare in acesta idee sa fi ramas sportul national si la generatiile ce vin.. poate doar pretentiile se modifica..

    R a avut curajul sa sara de pe gard in viatza… si sunt convins ca pe o cale sau alta momentul te va ajunge si pe tine.. pina atunci potzi insa sa te gindesti ..

  4. 4 Roxanne 08/11/2009 la 09:44

    To UnSoricel:

    Am renunţat de mult la ideea că aş putea fi înţelesă, aşa că mă mulţumesc cu faptul că mă fac auzită.

  5. 5 UnSoricel 12/11/2009 la 12:47

    cred ca ai renuntzat de o zi … tipic idee de adolescent daca poti sa-ti ti respiratia o zi aparent poti sa ti-o ti toata viatza… imi aduc aminte mesajul tau legat de nu stiu ce reputatie iti facea un fost amic, care nu era a ta oricum si etc !

    realitatea iti spune ca toti cautam si vrem sa fim intelesi macar de cineva daca nu de toti si doar cel mai putin de noi insine !! e cam ca o lege din fizica toti speram sa dam cu nasul de mecanica quantica si sa devenim time travellers dar mecanica clasica ne omoara pe planeta asta.. forta gravitatei conteaza.. si masa mai ales.

    cred ca momentul morti este momentul in care macar noi ne intelegem pe noi !…

  6. 6 Roxanne 12/11/2009 la 18:24

    To UnSoricel:

    …Hai s-o lasam asa…:lol: Nu obisnuiesc sa vorbesc prea mult ( 😆 ) aiurea, mai ales cu persoane mai mari ca mine, care au o experienta de viata mai vasta. Daca trebuie sa ma lovesc cu capu’ in viata de diferite probleme, then let’em come and knock my head down. :mrgreen:


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

  • "Şi tu ce-ai făcut? Ai continuat să-ţi joci roulul infect, care oricum nu-ţi venea, ba chiar atârna ridicol pe umerii tăi." 6 years ago

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 15 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,619 amatori
Noiembrie 2009
L M M M V S D
« Oct   Dec »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD


%d blogeri au apreciat asta: