Dacă nu poţi înghiţi, măcar digeră

Viaţa mi-a dat o durere de stomac. Continuă.

Nici măcar dicarbocalmul nu ar putea potoli aciditatea. Şi totuşi, care-i cauza? [Personal vorbind, la mine e şi un pic ereditar, pe linie paternă cam toţi au avut stomacul zdruncinat, ba chiar străbunicul meu a făcut 8 operaţii din cauza ulcerului, şi miraculos, trăieşte! ] M-am gândit că lucrurile pe care le înghit sunt de vină. Mulţi, mult prea mulţi mi-au zis că tocmai Cola pe care o ingerez în cantităţi impresionante e vinovată, dar eu prefer să mă gândesc la partea mai puţin plastică.

De înghiţit, nu înghit aşa de multe. Ba chiar am anumite pretenţii, anumite standarde şi principii care mă ţin departe de o gastrită precoce. Şi totuşi mă simt obligată să diger tumulii societăţii noastre. Nu îi simt, dar plutesc acolo în soluţia acidă, şi vizibil macină muşchii slăbiţi de atâtea amestecuri nesănătoase. Pe când unii ar mânca (rahat) cu foarte multă plăcere, eu mă simt, de cele mai multe ori, obligată să refuz, oricât de mare ar fi porţia. Glazura, spre exemplu, mă sprie cel mai tare, pentru că ar putea ascunde un eşec, un blat mai ars, o cremă ceva mai neomogenă. Din această cauză mă feresc de glazură, şi niciodată nu judec un produs după ea. Poate din această cauză am, de cele mai multe ori, reţineri la început, pentru că am nevoie de ceva timp de analiză ca să ştiu cum şi pe ce parte să înghit, dacă se ajunge la situaţia asta. Se mai întâmplă să înghit şi glazură, nu neg asta, dar de cele mai multe ori o scuip afară. Din păcate, nu întotdeauna la timp. Se mai întâmplă s-o diger, şi abia după ce îmi dă un junghi în stomac, o vărs afară.

Ambalajul spune multe, în ziua de azi, dar nu destule. Îţi spune atât cât să te amăgească şi să-ţi dea o iluzie deşartă în care să crezi până în momentul în care ajungi la concluzia că trebuie s-o verşi afară.

Gustatul rareori va produce neplăceri, şi dacă te pricepi atât de bine la produse şi ai stomacul ţeapăn, poţi trăi şi numai din gustat. Avantajul este că nu vei fi niciodată catalogat ca fiind pretenţios, ba chiar vei da impresia că eşti în stare să iei câte puţin din toate, chiar dacă nu se încadrează în preferinţele tale. Dar puţini trăiesc din gustat, şi trebuie să fii un pic superficial ca să reuşeşti. Pentru că gustatul nu-i acelaşi lucru cu înghiţitul. Dacă alegi să guşti, trebuie din start să te mulţumeşti cu puţin, şi de cele mai multe ori, de proastă calitate. Şi chiar când dai de ceva excepţional, niciodată nu-ţi vei permite să mesteci până la măsele. Îţi va rămâne pe limbă şi pe incisivi şi nimic mai mult, timp nu va fi niciodată destul ca să-i dai drumul pe esofag, pentru că doar gustând cât mai multe varietăţi vei putea suplimenta nevoia stomacului, pe care alţii, într-un mod mai selectiv, o fac mult mai uşor pierzând, într-adevăr, ceva mai mult timp cu digeratul.

Înghiţitul nu este întotdeauna urmat de digerat, însă digeratul va presupune un oarecare înghiţit. Majoritatea alege să înghită. Asta, desigur, după preferinţe, pentru că oricât de slabă ar fi pregătirea teoretică, mereu se va pune problema unor preferinţe. Alese sau nu în mod sistematic, preferinţele vor face trecerea de la „asta da” şi „asta nu”, oricât de ridicole sau lipsite de orice fel de argumente solide ar fi. Aici este punctul unde apar conflictele, şi ele vor continua atâta timp cât cineva va riposta cu îndârjire, fără a avea un bagaj de cunoştiinţe prea bogat ca să se justifice.

Înghiţitul poate fi făcut în mod gândit. Dar presupune ceva mai mult decât nişte preferinţe plastice. Aici este nevoie de anumite principii, de credinţe şi concepţii justificate care să dea acea aură de sistematică. Desigur, acest fel de a înghiţi este şi cel mai periculos, pentru că puţini îl înţeleg, iar majoritatea îl vede ca pe un moft. Însă partea bună este că abia acum îţi poţi permite să digeri liniştit.

Faptul că mulţi îşi permit să înghită uşor este o adevărată slăbiciune de care minţile manipulatoare profită din plin. Dar acest înghiţit nu dă prea multe dureri de stomac, pentru că puţini dintre aceştia se preocupă de ce înghit. Şi chiar această preocupare este cea care macină defapt stomacul.

Tu ce înghiţi?

Ai înghiţi noul produs Jet intitulat ‘Shaka Rock‘? Cât am lipsit, pe 21 august aceşti australieni au scos un nou material, primul release fiind melodia „She’s a genius”.

Recomand:

WALK

K.I.A

Anunțuri

5 Responses to “Dacă nu poţi înghiţi, măcar digeră”


  1. 1 zippx 28/08/2009 la 17:20

    simturile (in principal cel olfactiv si gustativ), in combinatie cu sistemul nervos central ajuta un om sa isi selecteze chestiile pe care le inghite.depinde de cat „bun simt” si „creier” are fiecare.e normal ca un consum de lucruri neadecvate sa duca la distrugere.se pare ca omul este singura specie care consuma ceva rau,desi e constient de asta.
    si gustatul va produce de multe ori placere…plus ca poti ajunge sa cunosti foarte bine realitatea, gustand cate putin din fiecare,si apoi sa inghiti ce indruma cunostintele.

  2. 2 Roxanne 28/08/2009 la 18:02

    To zippx:

    „si gustatul va produce de multe ori placere…plus ca poti ajunge sa cunosti foarte bine realitatea, gustand cate putin din fiecare,si apoi sa inghiti ce indruma cunostintele.”

    Agree, agree, agree. Dar foarte mulţi în ziua de azi uită să mai şi înghită după prea mult gustat. 🙂

  3. 3 Alex din Timisoara 31/08/2009 la 12:04

    Cred ca problema inghititului si a digestiei e la fel ca oricare problema ceva ce putem trata doar cu FLEXIBILITATE. Se spune ca o parte a maturizarii e acest INGHITIT. Chestia asta se resimte cel mai mult de la l7 ani(pana la….habar nu am ca nu am ajuns acolo) cand ajungem sa ne batem cu noi insine. Cuvantul care defineste tot acest ciclu: rahat-inghitit-digerat e REGRETABIL. Sigur, rahat se serveste peste tot in lume, dar poate fi mai bun si mai usor de inghitit in unele ca in altele.
    Problema inghititului
    Aproape cu totii cand eram mici ne ziceau parintii: sa nu accepti sa faci lucruri rele, sa nu accepti minciuna si manipularea. Mai tarziu, tot ei vor fi cei care iti vo spune ca trebuie sa accepti acele lucruri cu toate ca nu vei intelege. De ce spun asta? Probabil, ca nu le-ar conveni sa-si gaseasca copiii morti intr-un canal ca s-au impotrivit unui mafiot.
    Concluzia mea
    Uneori trebuie sa inghiti, dar nimic nu te opreste apoi sa faci spalaturi stomacale. Ce vreau sa zic e ca:
    1. suntem oameni si avem nevoi(ex: nu poti trai fara mancare)
    2. una e sa decizi soarta ta, dar trebuie sa te gandesti si la cei din juurl tau
    3. povestile copilariei noastre(cele care ne marcheaza si acum) despre cum BINELE invinge vorbesc despre ceva ce azi am uitat-notiunea de SACRIFICIU. Uneori trebuie sa renunti un timp la principiile tale, dar asta nu inseamna ca definitiv.

    Intrebarea mea pt tine: In timpul World War 2-nazistii croati ii prindeau pe sarbi si ii duceau intr-un lagar(mult mai groaznice ca cele germane). La intrarea in laga era un preot catolic si Ustasi(soldati nazisti croati). Sarbii, ortodocsi fiind aveau de ales: se converteau la catolicism sau nu. Daca raspunsul era NU-era decapitati, daca raspunsul era DA ajungeau in lagar unde erau sanse mari sa moara, dar si sanse de viata. Tu ce ai fi ales?

  4. 4 Alex din Timisoara 31/08/2009 la 12:05

    O mica rectificare: RAHATUL LA CARE MA REFEREAM E RAHAT TURCESC(sa nu credeti altceva!!!)

  5. 5 Roxanne 31/08/2009 la 12:24

    To Alex din Timisoara:

    Grea întrebare, pentru mine mai ales. Nu ştiu ce să zic, eu sunt un pic anti-religie, dar înţeleg unde baţi. Sincer, aş fi ales NU, pentru că chiar dacă mor, măcar mor cu demnitatea neatinsă, cu credinţa ţeapănă şi cu conştiinţa curată. Alegând DA, ar fi însemnat să renunţ la tot ceea ce am clădit o viaţă întreagă, să-mi nărui singură castelul pe care l-am construit cu sânge şi sudoare, şi să mă leg prosteşte de o speranţă deşartă. Dovadă veridică de laşitate.

    Sper că am reuşit să răspund la întrebarea ta. 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

  • "Şi tu ce-ai făcut? Ai continuat să-ţi joci roulul infect, care oricum nu-ţi venea, ba chiar atârna ridicol pe umerii tăi." 6 years ago

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 14 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,670 amatori
August 2009
L M M M V S D
« Iul   Sep »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD


%d blogeri au apreciat asta: