Negarea : absolute blessing?

[Niciodată nu m-am priceput la introduceri. Şi nici la încheieri. Cuprinsul reprezintă punctul meu forte, dar nimănui nu-i place cuprinsul.]

Ce înseamnă negarea şi cu ce ne îmbunătăţeşte viaţa?

Pentru a putea înţelege negarea, trebuie să ai o idee despre realitate. Realitatea ne sperie. Negarea este refugiul, negarea este însuşi viaţa pe care o ducem. Viaţa, aşa cum o vedem noi în particular, nu are nicio legătură cu realitatea. Realitatea este acolo, nu va fi niciodată aici, şi nu va depinde de tine, va depinde de noi.

Ce scriu eu aici este o negare. Blogul însine este o negare. Întreaga blogosferă este o negare. De asemenea, orice artă, începând cu muzica şi teatrul şi terminând cu literatura este o negare. Nu există om în lumea asta care nu şi-a negat măcar odată realitatea. Scriem şi vorbim liber despre realităţi cotidiene şi despre hibele doctrinei sociale. Comentăm, argumentăm, criticăm, şi de multe ori arătăm cu degetul şi condamnăm la o sentinţă cruntă. La urma urmei, le ştim pe toate, totul este atât de previzibil şi de plastic, atât de uşor de interpretat încât a devenit un obicei. Bun sau rău, e un obicei de care nu putem să ne despărţim, face parte din realitate. Şi totuşi, tot ce facem prin aceste mijloace este să ocolim realitatea. Ne sperie, cum am mai menţionat, şi fugim de ea. Ne refugiem în arte, probabil cel mai eficient mod de negare. Artele au fost întotdeauna considerate ca fiind o oglindă a realităţii obscure, artistul nu numai că se relevă pe sine, dar spune destul de multe despre viaţa sa, despre realitatea în care trăieşte. Aşa a apărut critica, o ramură care interpretează realitatea, şi, prin urmare, au apărut şi bloggerii, cei care spun pe faţa ce, cum şi unde şi mai ales cum ar vrea ei să fie. Ce mincinoşi!

Filozofia se vrea şi ea o interpretare mai amănunţită a realităţii. Însă subiectivitatea filozofiei nu numai că nu vorbeşte despre realitate, ci mai degrabă îl „dezbracă” de orice pe filozof, îl lasă pe un câmp de luptă dezarmat, şi nu oferă decât o dulce dezamăgire celor care au impresia că într-adevăr, lucrurile stau în felul următor.  Sună bine, e elaborat, e susţinută de nişte argumente solide, ce te-ar face să crezi că e doar negare?

Nici negarea şi nici realitatea nu sunt, nu au fost şi nici nu vor fi înţelese. De ce? Pentru că negarea este realitatea pe care o trăim!

Din această cauză, nimeni nu va găsi vreodată răspunsul la întrebarea: „Care este realitatea zilelor noastre?” Mulţi vor încerca. Vor aminti de criză, de ţările sărace, de SIDA şi cancer, de un sistem de învăţământ dezorganizat, de politică şi de reprezentanţii ei, de hoţi, de foamete, de secetă, de inundaţii, de violarea dreptului de copy-right, de abuzuri, de spam-uri, de mass-media, de tot ceea ce ne duce de râpă societatea. Ştiu toate acestea pentru că şi eu obişnuiesc să fac acest lucru. Întrebarea mea ar fi: de ce tocmai asta e realitatea? De ce n-ar fi realitatea tocmai omenia, bunăvoinţa, puterea, sinceritatea? De ce libera exprimare, pacea şi linştea n-ar fi realitatea? Celulele stem, revoluţiile, umorul, lumina, băutura, prăjiturile… De ce oamenii proşti şi manelele trebuie să fie realitatea?

Pentru că negăm. Negăm tot ce e bun în viaţă, dictaţi de altă măreaţă vorbă: „It’s too good to be true.”

Şi cum nu mă pricep la încheieri…dispar subit în umbră, continuând să fac ceea ce am făcut şi până acum : să neg.

I don’t want the evening
or the mid afternoon
I don’t want tomorrow to come to soon
I don’t want to get lost
I don’t want to be found
I don’t want to hear you say when your on the rebound
I don’t want take it
I don’t want buy it
don’t want a helicopter
cause i won’t know how to fly it
I don’t want funeral
I don’t want a weddin’
don’t think i can bring myself to listen to your message

We’re flesh and blood

JD803344modsign
Anunțuri

16 Responses to “Negarea : absolute blessing?”


  1. 1 brushvox 16/07/2009 la 14:10

    interesant. 🙂 nu ştiu dacă este vorba despre negare sau mai exact despre refuz.
    parcă nu este tot aia. 🙂
    memoria şi istoria nu sunt mereu acelaşi lucru. mereu m-a fascinat creierul cum face el curat fără să fie pus sau întrebat, şterge tot felul de informaţii despre care eram ferm convinşi că le aveam, le-am depozitat… 🙂 istoria nu se repetă ci este scrisă şi rescrisă. de multă vreme nu mai este oglinda alb/negru al timpurilor ci a devenit un instrument de manipulare ca şi presa… sunt tare curios ce o să scrie peste 20 de ani despre Iliescu într-un manual de istorie…:)
    uneori gândeşti prea mult. 🙂 la vârsta ta – cred – că te-ai putea relaxa mai mult. 🙂

  2. 2 Un Soricel 16/07/2009 la 14:34

    Realitatea este obiectul si subiectul realismului o doctrina devenita dogma si un vehicol estetic cam subred daca nu limitat in stil… dar nu mai putin are potenta sa te face sa crezi ca omuli ii e dat (de la dumnezeu sau societate) sa tina in mina ‘felia de realitate’ si momentul .. lucru care intr-o societate atit de ortodoxa ca Ro pune inca probleme serioase mai ales daca nu diseci ‘scopul’ .. deci.. NU ai trecut inca pe la idea.. eu BUN ..restul CIH … care e centrala realismului romanesc fost socialist prezent ortodox ! care se repeta la infinit din cuvinte in Ro..

    …din cuvinte se construiesc lumi …. pe care poate arta adevarata le naruie si negarea realismului e necesara ca un gest al constiitei pe care o ai cit si ca un gest al naturii umane ce tine sa se conserve si sa se dezvolte !! … Integrarea constiintei si a sufletului mai ales in raport cu ‘realitatea’ este etern problematica ! probabil asta te zgindare un pic insa e normal !… realismul in sine este o camasa de fortza .. si fortzeaza camasa sa pe asa zica realitate ! Negarea realitatii in Ro e inca un gest revolutionar … deci ai chef de revolutie ??

    Realistii adevarati sunt cei din putere si cei ce fura… aceaia si-au integrat sufletul cu constiintza in realitate !

  3. 3 Roxanne 16/07/2009 la 15:37

    To brushvox:

    Teoria memoriei condiţionate, ah, vremuri! 🙂 Nu, memoria şi istoria nu prea au treabă una cu alta. Memoria proprie se va centra întotdeauna pe tine, iar istoria…îi va cuprinde pe toţi indivizii care n-au absolut nicio treabă tine. 😆
    Nu mi-a plăcut istoria niciodată, la teste din 5-6 n-am ieşit. 🙂 Memoria însă, da, îţi joacă feste. Spre exemplu, eu îmi amintesc cum în clasa a2a m-am luat cu unu’ la bătaie şi i-am rupt ilicul. (persoana respectivă nu-şi mai aminteşte asta 😆 ), dar uit promisiuni pe care le-am făcut cu două zile în urmă. Bummer.
    Şi nu, nu gândesc prea mult, cel puţin nu prea dau impresia că gândesc. Mi-am însuşit vorba aia: fii deştept şi fă pe prostul. 🙂 De ce? Pentru că am observat că doar persoanele care ştiu să se prostească şi să imite voci şi sunete nu sunt plictisitoare. 😆 Şi în ce priveşte relaxarea, doar motanu’ meu e mai relaxat ca mine, care doarme 19/24.

    To Un Soricel:

    „Negarea realitatii in Ro e inca un gest revolutionar …” Totally agree with that. Ideea mea era, cel puţin ca intenţie, să transmit un aer optimist, că realitatea ar pute fi şi bună, dacă ne întoarcem faţa spre lucrurile mărunte care ne fac să zâmbim. Prea neagră şi sumbră e viziunea asupra societăţii noastre. Până şi tu evidenţiezi asta :).
    Nu te contrazic deloc, suntem într-o stare deplorabilă, suntem distruşi din aproape orice puncet de vedere, dar de ce să nu faci haz de necaz cu prietenii, la o porţie de clătite cu frişcă dietetică şi zaharină care au un gust S-H-I-T-T-Y? 😆
    Ştiu, nu se rezolvă nimic cu asta, dar ,deh, mai am de învăţat! 🙂

  4. 4 brushvox 16/07/2009 la 21:30

    bun. am făcut o găşcuţă minunată: cei trei muşchetari, să nu zic fata şi vagabonzii. 😆

    o seară faină. 🙂

  5. 5 strelnikov 17/07/2009 la 06:12

    „si daca toata „intelepciunea” e pana la urma doar frica de viata?”

    smart post – pt 17 ani cat zici ca ai. very smart.

    dar exagerezi putin. artele, filozofia, chiar si blogaritu – pot fi „legitime” daca scopul lor e sa sporeasca/intensifice Viata.

    chiar ai scris tu aici intra in categoria asta 🙂

    anyway citesti sartre si existentialisti – sau de unde ti’au venit ideile astea?

  6. 6 strelnikov 17/07/2009 la 06:13

    dam uitasem ce stupid arata emoticoanele pe wordpress.

  7. 7 Roxanne 17/07/2009 la 11:33

    To strelnikov:

    Dacă aş zice că nu prea citesc filozofie, aş stârni prea multă indignare: 😆
    Lectura mea a început să se intensifice în ultimul an. Până acum mă limitam doar la lectura obligatorie la şcoală, da’ nici aia nu-mi plăcea.
    Din păcate, prefer postmoderniştii, oricât de idioţi i-ar considera restul lumii. 🙂 Mai filozofic, am citit de curând Marin Preda şi Oscar Wilde. Deci, nu prea am habar cu ce se mănâncă. 😛
    Astea-s doar idei care-mi trec prin cap, nu ţin să fie foarte savant scrise. La urma urmei, da, am doar 16 ani şi 7 luni . 😀

  8. 8 Roxanne 17/07/2009 la 13:13

    To brushvox:

    Haiducii sec 21. Lutăm împotriva crimei organizate! 😆
    În codrul verde nu se mai pierde
    Nu se mai vede urma de cal
    De la izvoare nu mai apare
    Urma calare a vreunui haiduc.

    Unde s-au dus ? Când au apus
    Anii de sus ai gloriei lor ?
    Unde-s pistoalele ? Unde-s pumnalele,
    Caii si flintele haiducilor ?
    \:D/

  9. 9 strelnikov 17/07/2009 la 22:26

    multi inainte [desi – the good die young :P]

    oricum pls, nu’l pune pe Wilde in aceeasi oala cu preda 🙂

    nu stiam ca cineva’i considera pe postmoderni idioti. dimpotriva, credeam ca postmodernismul e religia sec 21.

  10. 10 strelnikov 17/07/2009 la 22:27

    dam – IAR am uitat cat de idiot arata emoticoanele wordpress.

  11. 11 Roxanne 18/07/2009 la 12:33

    To strelnikov:

    Ok, nu-i pun. 🙂 Cum am mai spus, mai am de învăţat.
    Sunt destui care sunt dezgustaţi de libertatea pe care şi-o acordă în literatură. Dar mie mi se pare că ei sunt cei mai apropiaţi de oameni. Ai citit Bret Easton Ellis? Acolo da „încărcătură emoţională”! 😆 😆

    Şi mie mi plac cum arată smiley-uile astea :mrgreen:

  12. 12 brushvox 18/07/2009 la 14:52

    Haiduci? Aceea nu-s băieţii cu grătarele din faţa blocului? 😆

  13. 13 Roxanne 18/07/2009 la 15:03

    To brushvox:

    Ar putea fi 😕
    Ah, mi s-a făcut dor de o ieşire la pădure. Dar nu mai merg cu bacul la Tudor Vladimirescu. Acolo toată lumea e bronzată şi ascultă manele la telefon în timp ce fac o baie în chiloţi. Şi te mai şi stropesc. 😐 😆

  14. 14 zippx 02/08/2009 la 14:11

    ziceai ca nu te pricepi la introduceri.considera titlurile fiecarui post al tau ca fiind introduceri.mai ziceai si ca nu te pricepi la incheiere.titlul este ca o concluzie pentru tot cuprinsul, deci poti considera, din nou, titlul ca fiind incheierea.3 in 1.rezulta ca esti practica.vezi, asta e o parte din imensa realitate.realitatea nu trebuie in totalitate negata.poti nega doar partile care nu iti convin,dar fara a uita sa le iei in calcul.realitatea este obiectiva dpdv global,si subiectiva dpdv local.fiecare are realitatea lui in functie de starea de spirit din prezent.

  15. 15 Roxanne 02/08/2009 la 15:55

    To zippx:

    Da, într-adevăr practic. 🙂
    Până la urmă, fiecare percepe realitatea după bunul plac, dar nu trebuie negat faptul că de cele mai multe ori o negăm. 😆
    [Asta a sunat stupid 😆 ]


  1. 1 Până la urmă, ce am voie să fac? « Roxanne Stump Trackback pe 06/08/2009 la 12:07

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

  • "Şi tu ce-ai făcut? Ai continuat să-ţi joci roulul infect, care oricum nu-ţi venea, ba chiar atârna ridicol pe umerii tăi." 6 years ago

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 15 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,619 amatori
Iulie 2009
L M M M V S D
« Iun   Aug »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD


%d blogeri au apreciat asta: