Mori! – să ştii că-mi pare rău

Am menţionat  în postul anterior că o să scriu ceva despre superficialitatea cu care ne tratăm unii pe alţii.

Azi am terminat de citit ‘Portretul Lui Dorian Gray’ a lui Oscar Wilde, şi sunt încă marcată de filozofiile lordului Henry care în orice lucru bun vedea un lucru rău. Defapt, pentru el, la baza tuturor lucrurilor pe care le considerăm noi ca fiind virtuţi stau tocmai defectele, păcatele şi toată înverşunarea împotriva lumii.

Eu încă mai cred în valorile omului, dar îmi permit să abordez în acest articol tocmai maniera în care Henry explica comportamentul omului din secolul 19.

Şi ca să fiu de actualitate, mă voi raporta un pic şi la domnul Michael Jackson, pentru că am început să mă simt prost că n-am scris nimic de el.

Ce a fost după ce s-a aflat de moartea lui Jacko a fost probabil cea mai veridică dovadă de ipocrizie şi impertinenţă (de proporţii) din istorie. (!!!) Eşti tentat să crezi că lumea întreagă a vrut să-şi arate recunoştiinţa şi respectul cumpărând albumele artistului şi blocând Goagălul căutând informaţii despre el. Timp de câteva zile, orice image search engine avea în top căutări moaca lui Michael. Statusuri, mesaje, mail-uri au explodat, toate exprimând păreri de rău, condimentate bineînţeles cu câteva versuri din „We Are The World”(Ok, mi-am amintit de parodia la imnul turistic al României, made by HappyFish xD) şi „Heal The World”. Lumea bocea, chiar şi Andreea Esca Salariu-Baban-Cu-Mai-Mult-De-Şase-Cifre şi Loredana Groaza, iar puştii de 12 ani mergeau şi scânceau la Lia Manoliu după un tip pe care l-au văzut numai în ziare de scandal.  Privind lucrurile plastic, se poate afirma că lumea nu e atât de rea precum se zice, până la urmă everybody cares. 😦

Teoria Henry: C’mon, gimme a break! Mie pur şi simplu mi-a provocat greaţă. Un om care de mai bine de 40 de ani se afirmă în muzică, îşi găseşte aşa-zişii fani după…moarte. E stupid de ironic. Atât de ironic că mă face in(di)vidioasă. Omul ăsta a fost împroşcat cu noroi, aruncat la pământ, târât prin cele mai dezgustătoare scandaluri, maltratat psihic, păcălit, furat, minţit, şi chiar luat în râs, şi după toate astea a mai primit un picior în burtă. Şi după ce moare, toţi văd adevărul, de parcă s-ar fi deschis o poartă undeva sus, şi încep să-l venereze de parcă ar fi un martir.

Scenariul acesta a devenit un clişeu. Oamenii cu adevărat speciali nu apucă niciodată să se bucure de roadele muncii lor. În timpul vieţii, toţi le găsesc nod în papură, şi îi arată cu degetul, de parcă ar fi vorba de un alt specimen de pe altă planetă. După trecerea în nefiinţă, nu respectul şi nici regretul împing oamenii să îi ‘venereze’, ci tocmai răutatea, vanitatea şi ipocrizia, crezând că aşa îşi pot spăla faţa de ruşine şi de păcate. Da, nu ne arătăm recunoştiinţa pentru că suntem măcinaţi cumva de păreri de rău; e în esenţa noastră să lovim chiar şi când rămâne doar spiritul. Această etapă presupune o altă abordarea, de data asta trebuie ca totul să fie de suprafaţă, atât de verosimilă încât să păcălească ochiul neexperimentat. Remarcile, scandalurile şi izolarea sunt de domeniul trecutului, să intre lacrimile, vorbele de duh şi omenia.

Nu îi critic pe adevăraţii fani Michael Jackson, cei care au zis „Nu-i adevărat!” atunci când acesta se lupta pentru reputaţia lui, pentru a dovedi că nu e vorba de pedofilie în toată mascarada aia. Nu îi critic pe cei care nu au încetat să-i asculte „Thriller”-ul, cu toate că Jacko îşi schimbase înfăţişarea aproape total.

Condamnaţi ar trebui să fie aceia care apar acum la televizor ca să-şi exprime ‘sincerele regrete’. Ei şi medicii care i-au făcut un bine când îi prescriiau tone de medicamente şi care umflau nota cu câteva zerouri în plus. Şi toţi cei care se dau pritenii lui abia acum. Şi ăştia care nu ştiu un album de-al lui, dar sunt atât de afectaţi de dispariţia lui din această lume. Şi românii, pentru că se cred importanţi că Micheal a concertat de două ori pe meleagurile noastre. Nu sunteţi decât nişte fakers, nişte animale fără sentimente care caută să profite din orice necaz.

MJ a căzut în aceeaşi oală cu alţi oameni care au schimbat lumea înaintea lui: Presley, Lennon, Mercury. Cum am mai zis, acelaşi scenariu care se repetă. Dar gata, până aici, pentru că nu a mai rămas niciun om în viaţă care să fi avut un impact asupra întregii lumi aşa cum au avut ei. Cine a mai rămas? Bill Gates? Poate doar informaticienii. Elton John? Poate doar britanicii. Bono? Fuck, de ce dracu am zis Bono? :)). Nici măcar Kurt Cobain n-a avut un aşa de mare impact. Ce să mai zic că de Johnny Cash nu i-a păsat mai nimănui. George Michael? Ossama? Bush? JAMES HETFIELD? Vreau măcar un exemplu…Guţă? Du-vă, nu mai e nimic! Gata, s-a terminat, nu mai avem oameni care să se dedice unui lucru în favoarea întregii lumi. Până aici a fost istorie, de acum încolo nu se mai ştie…

Am abordat această manieră nu pentru că mi-ar face plăcere, ci pentru că ăsta pare să fie adevărul. Aici sunt total de acord cu faptul că facem unele lucruri bune doar pentru că avem intenţii ascunse.

Dar cinstea, loialitatea, înţelegerea, dreptatea…există. Numai că sunt adânc îngropate sub răutate. Până la urmă, pe lângă suferinţă, răutatea te face uman.

I gotta believe it’s worth it
Without a victory,
I’m so sanctified and free
Well maybe I’m just mistaken

Lesson learned and the wheels keep turning

This is the world that we live in…

How many times have you been pushed around?
Was anybody there?
Does anybody care?
How many time have your friends let you down?
Was anybody there?
Did anybody stare?

Oh, Life is waiting for you
So messed up, but we’re alive
Oh, Life is waiting for you
So messed up, but we’ll survive

Şi dacă nu supravieţuim?

Anunțuri

6 Responses to “Mori! – să ştii că-mi pare rău”


  1. 1 Inka 10/07/2009 la 15:38

    Buna, doresti cumva sa facem un schimb de linkuri? daca da, astept un mesaj pe blogul meu cu datele tale. O zi buna iti doresc!

  2. 2 Inka 10/07/2009 la 15:49

    te-am adaugat 🙂
    mersi mult!
    chiar ai un blog fain. Ma bucur ca te-am gasit. pupici.

  3. 3 Klezmer Popescu 13/07/2009 la 00:18

    Nu pot sa nu apreciez frumoasa trecere de la Oscar Wilde, Dorian Gray, la Michael Jackson!
    Felicitari pentru articol!

  4. 4 Roxanne 13/07/2009 la 12:06

    To Klezmer Popescu:

    Mersi mult, sper să nu fie vorba de vreo ironie! 🙂

  5. 5 Un Soricel 14/07/2009 la 14:03

    …cu o istorie ca a noastra ‘proaspata’ inca de comunism poate nu e asa rau ca ipocrizia da in clocot legata de un artist American…

    Pe dos spus ..respectul pentru moarte e ceva inca natural.. deci inclusiv manifestarile de ipocrizie sunt o reactie naturala a celor ce le practica.. si reflecta ceva despre lumea la acel nivel dupa cum se vede cu ochiul liber… NU vad cum acelasi ar fi cazul cu Johnny Cash sau John Lennon personal cred ca MJ a ales sa fie parte din aceasta ipocrizie si el… chiar daca altii i-au scris-o… si chiar daca l-a facut sa sufere… ca omul cu 7 fetze !

  6. 6 Roxanne 14/07/2009 la 14:27

    To Un Soricel:

    Când zic că Jacko e în aceeaşi oală cu Mercury,Lennon, Elvis mă refer la faptul că şi-au găsit „popularitatea” după moartea, că abia după ce au dat colţul lumea şi-a dat seama că a pierdut…ceva.
    MJ n-a avut de ales. A fost vârât de alţii în horă, trebuia să joace. 🙂 Şi când ai mintea unui copil de 12 ani, nu eşti capabil să iei nişte decizii corecte. Ce ţi se dă, aia înghiţi! 🙂 😛

    Offtopic: Acum mă uit la MTV TWO şi cântă The Killers şi urmează Kings Of Leon :))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

  • "Şi tu ce-ai făcut? Ai continuat să-ţi joci roulul infect, care oricum nu-ţi venea, ba chiar atârna ridicol pe umerii tăi." 6 years ago

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 15 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,619 amatori
Iulie 2009
L M M M V S D
« Iun   Aug »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD


%d blogeri au apreciat asta: