Arhivă pentru Iunie 2009

3, 2, 1…Scoală-te, frate, de dimineaţă!

Mâine este 1 iulie.

La ora 05:10 am autocar care pleacă spre Bucureşti.

La Bucureşti aterizez într-o autogară situată într-un loc foooarte interesant: aproape de Obor, Pache şi Mihai Bravu, şi cel mai importaaant PANTELIMON! Da, Pantelimonu’ e tot. (sesizaţi ironia, nu?)

Apoi merg pe la Vitan. Am în gând să încerc metroul. Şi mă rog să n-o screw up.

La 16:00 se deschide B’estfest.

O să intre Snails pe scenă.

O să urlu.

O să fie tare.

Restul..joi. Pa!

Anunțuri

Scumpete, mă simt de milioane

Memento:

Blog – Lasă-te, fată, de Cola. Nu vezi că ficatul iar a început să-ţi facă fiţe? Tu’s traista mă-tii, râdeai de Minculescu… Să văd ce-o să mai râzi acum, că ţie statu’ n-o să-ţi plătească operaţia în străinătate, că doar nu eşti vreun (sex) simbol al României!

Nu mă acuzaţi că vorbesc singură. În ultimele zile, lucrurile au mers suspect de bine, atât de bine încât am devenit cam sceptică şi încep să cred că am făcut un pact cu BeelZeBoss, şi urmează ca într-o săptămână să-i dau partea lui din înţelegere: ori un Twix King Size (adică sufletul meu, domnu’ Dan), ori ficatul. Sincer, de ficat nu mai am nevoie; Twix e ca aerul.

Da, m-am angajat. Cam mult spus,da’ na, e job nene! Ce fac? Stau la un fluturaş de vorbă cu maşinile din oraş şi le propun să-şi facă un CASCO la Astra.

Altceva. Aha, crudul adevăr:

NENOROCIŢILOR, MERG LA B’ESTFEST!

*şi acum ţopăie de fericire şi scoate limba la monitor, şi monitorul o înjură*

Vă rog să nu mă urâţi prea tare. O să aveţi şi voi ocazia! Deocamdată, e rândul meu să dau din coate să ajung cât mai aproape de scena Romtelecom din parcarea C de la Romexpo ca să-l văd pe Brandon Flowers făcând ce ştie el mai bine să facă: (blow job) adică să cânte.

Deci, cum spuneam, nu că pare că am făcut o înţelegere cu BeelZeBoss? (pentru NE-fanii Tenacious D, BeelZeBoss e porecla dată de Jack şi Kyle lui Bezebut. Şi dacă nu ştii cine e Belzebut, poţi dracului să te împuşti.[punct])

Îmi scuzaţi acest articol care pare outta the ordinary. Deasemenea şi add-urile mai exagerate şi comentariile răutăcioase.

Randoms:

Azi mi-am amintit de o reclamă care mi-a înseninat de fiecare dată ziua:

..şi am dat de o poză care chiar face milioane:

JD801684

„Băi, ce e asta de după dulap? Aoleu. Roxana, Roxana…E 40%!!!”

„Bun, bun. Mâine dimineaţă, cu cafea.”

E o diferenţă, bă boule!

Am fost catalogată ca fiind Ms. Perfection, care-şi odihneşte măruntaiele pe un jilţ undeva deasupra capetelor tuturor şi care nu se sinchiseşte să se coboare la nivelul problemelor existenţiale pământeşti. Şi asta pentru că am tot timpul o soluţie mai bună.

Bă, boule.

Ţi-a vorbit cineva de perfecţiune şi de caz ideal? Da, poţi spune despre mine că mă îndrept tot timpul înspre cazul ideal. Dar nu înţeleg unde vezi tu perfecţiune. Ba chiar mi-ar place să zic că sunt o fană a imperfecţiunilor.  Imperfecţiunile te fac special, original, unic. Da, poţi spune că am o obsesie cu unicitatea asta. Poate asta te face să crezi că tind spre perfecţiune; că tocmai faptul de a fi original mi se pare aproape divin. I’ve got news for you: treaba nu stă aşa. Nu consider că dacă mă diferenţiez de toată lumea sunt perfectă. Aşa-mi hrănesc eu orgoliul, dar asta e cu totul altă poveste. În niciun caz nu mă simt undeva mai presus sau mai open-minded, sau mai perfectă.

Ţi-am explicat cum stă treaba cu perfecţiunea asta. Acum să-ţi spun câte ceva despre cazul ideal. Dacă ar fi să întocmesc un fel de ” axă a perfecţiunii”, cazul ideal se apropie de perfecţiune. Idealul va fi întotdeauna bun numai pentru o parte. Spre exemplu, idealurile tale în viaţă sunt ideale numai pentru tine. Ele nu afecteză cu nimic pe oricine altcineva din afara lumii tale, ba chiar pentru unii ar putea fi o adevărată damnare. Pe când, perfecţiunea nu afectează un individ, nici măcar un cerc restrâns, perefecţiunea tinde să cuprindă tot’ omul, sau măcar tot’ omul interesat. Deasemenea, perfect înseamnă fără cusur, ceva care nu poate fi condamnat din niciun punct de vedere, o întruchipare a voinţei divine. Idealul va fi valabil numai pe un singur front. Idealul va fi tocmai ce îţi dă impresia de perfecţiune la început, impresie care se schimbă uşor odată cu trecerea timpului şi cu dobândirea de noi cunoştiinţe, din momentul în care toate defectele ies la suprafaţă. Da, poţi spune că „în tot binele există un rău”, şi asta tocmai pentru că perfecţiunea…well, nu poate fi definită, pentru că de 5 milioane de ani de când există Pământul (nu vreau să deschid vreun subiect religios) nu s-a întâlnit vreun lucru / vreo fiinţă / vreun fenomen / orice altceva care să nu aibă vreo hibă. Aşa pot afirma că termenul de „perfect” nici nu există, având în vedere că reprezintă doar absenţa defectelor. Pe când idealul, cazul ideal, împrejurările ideale, ş.a.m.d  sunt cât se poate de veridice, şi tocmai acest ideal ne amăgeşte şi unora le dă speranţa de a mai crede în perfecţiune.

Ca să-ţi dovedesc că ştiu foarte bine care este diferenţa dintre cei doi termeni, voi aplica „legea” în lumea mea. Sunt persoane care se preocupă cam mult de viaţa mea. Şi nu o zic în sensul bun al lucrurilor, nu. Se pare că este un adevărat game să te legi de mine, mai exact de lucurile astea de suprafaţă, pe care orice boschetar îşi permite să le comenteze, fără să-şi supună neuronii la un efort prea mare, defapt fără să-i supună la vreun efort at all. (Bine, aici intervine şi teoria normalului, dar asta e o problemă pe care o voi dezbate cu altă ocazie). Ideal ar fi că ăştia să înecteze să mă mai sune cu număr ascuns şi să-mi zică aceeaşi clişee care, sincer, nu mă plictisesc atât de tare pe cât îmi provoacă un sentiment de milă. Perfect ar fi dacă oamenii n-ar mai fi atât de limitaţi, atât de închişi, atât de conservatori şi atât de înverşunaţi împotriva semenilor lor.

Alte exemple? Uite, hai să mă limitez la chestii d-astea mai lumeşti

Ai văzut filmul SexDrive? Da, o comedie din-aia idioată, cu şi despre loseri care vor să get laid. Ideal ar fi fost ca tipa cu care vorbea Ian pe net să fi fost o ea. Perfect ar fi fost ca toate tipele hot de pe net să fie într-adevăr tipe şi să şi fie willing să şi-o tragă cu slăbănogi disperaţi ca Ian.

Dai la facultate. Ideal ar fi să te duci într-un oraş unde ai nişte rude, sau unde cunoşti pe cineva, sau unde au loc o groază de petreceri tari. Perfect ar fi să nici nu fii nevoit să faci facultate, să fii atât de deştept încât să-ţi ţii creierul într-un vas separat pentru că n-ar avea loc în capul tău minuscul.

Te duci în concediu. Ideal ar fi să ai destul de mulţi bani ca să-i poţi cheltui pe orice porcărie. Perfect ar fi ca viaţa ta să fie un etern concediu.

Bei o bere. Ideal ar fi să fie rece. Perfect ar fi să fie vară tot timpul şi berea să fie ţinută în iceberguri.

Te cerţi cu cineva. Ideal ar fi să vă împăcaţi. Perfect ar fi dacă nici n-ar exista ceartă.

Ideal ar fi să nu mai fie un al treilea război mondial. Perfect ar fi dacă ar exista pacea mondială.

Începi să înţelegi? Da, nu cred în perfecţiune. Însă aspir la cazurile şi împrejurările ideale. Tu le-ai sesizat vreodată? Te-ai bucurat de ele?

PS: Şi nu-mi mai spune mie că stau cu nasu’ pe sus. Tu foloseşti un băţ  ca să te scobeşti în nas.

Problema mea este următoarea:

Sunt anumite lucruri care mă obsedează exagerat de uşor. Aşa cum sunt lucuri care nu-mi stârnesc interesul. Aşa cum sunt lucruri de care nu-mi pasă. Aşa cum… Înfine, vorbeam de lucruri care mă obsedează. La ideea cu păsatul o să revin ceva mai încolo. (în timp şi spaţiu)

De două zile’ncoace am ceva cu „Salut, Conştiinţă! Mi-a fost dor de tine!”. Da, e o melodie. A celor de la Snails, mai exact. Prietini de’ai noştri di pieste Prut.

Salut, Conştiinţă!
Mi-a fost dor de tine.
Asear’ făceam shopping
Direct din vitrine.
De vină-s prietenii –
Mutre cretine
Cu doi la purtare
Şi sticlele pline.

Nu, nu, nu-mi spuneţi că sunt pierdut,
Nu, nu, promit c-o iau de la-nceput.
Cuminte ca laptele fiert
De mâine promit că mă-ndrept.

Promit. No, că nu simt eu că am ceva de îndreptat. Sunt total lipsită de orice proeminenţă care să bată la ochi. Eh, cel puţin aşa, în suprafaţă. Îmi permit să-mi păstrez nucleul cât mai colţuros posibil.

E interesant cum ideea de la început cade atât de uşor.

E vineri azi, bătrâne,
Şi pleacă ultimul troleu.
Rămâne focu-n vene
Ce-ar încălzi un Chişinău.

Avem adrenalină
Destulă pentru toţi.
Sfârşit de săptămână
Fugim de parc-am fi pe roţi.

Ne urmăresc demenţii,
Ne aşteaptă raiul după gard.
Oricum ajung acasă,
A fost mai rău şi am scăpat.

Nu-i important, bătrâne,
Ce-a fost întâi, ce-a fost apoi,
În ştirile de mâine
Vom fi oricum nişte eroi.

Da, mă gândesc la zilele de vacanţă. Mi-a fost dor de ele. Să-mi fac planuri pe loc. Să-mi bubuie Velvet Revolver în boxe. Să-mi răcoresc gâtlejul cu tot felul de licori. Să mă uit la răsărit. Să prind apusul. Să mă uit la un cer înstelat din mijlocul unui câmp. Să urlu în mijlocul străzii. Să mă doară burta de la râs. Să arunc cu pietre după broaşte (Deci, cu şerpii, păianjenii, gândacii…n-am nimic. Dar nu suport de nicio culoare broaştele!!!) Să „rup” dozele de Cola în două.

Cred că m-am lăsat dusă de febra de vacanţă. Supradoza asta de voie bună mi-a înfundat sinapsele, şi nici măcar „geniul” meu creativ nu se mai face simţit. Am intrat într-o aşa-zisă stare de letargie faţă de orice treabă serioasă. Nici măcar cărţi serioase nu mai citesc. Da, am ajuns o chestie total neserioasă, care nici c-ar mai avea chef să dezbată vreo teorie existenţială sau să discute despre doctrina socială.

Ok, am ajuns cam rău.

Dar ştii ceva? Nu-mi pasă. Şi sunt sigură că nimănui nu-i pasă, aşa că nu-ţi mai învârti degetul ăla strâmb în faţa mea, pentru că nici tu nu eşti undeva mai presus.

Fie ca paharul să transpire. Heineken-ul să fie rece. Muzica să fie bună. Ziua să nu mai vină. Ţânţarii să nu mai pişte de părţile dorsale. Şi să plouă din când în când, că mai avem nevoie şi de ploaie.

Şi:

Tu cum te-ai simţi dacă cineva te-ar întreba FOARTE serios dacă îţi pasă de ceva pe lumea asta?



Jobărim pentru un ban că vrem la Bucale

Resimt din nou criza oraşului mic. Acum, într-un cu totul alt context. Uite, şi eu ca omu’, m-am hotărâtt să-mi caut un part-time, orice panaramă care mi-ar putea asigura un oarecare venit. Şi? ŞI? Nimic. Nu, nu facem angajări. Neah, ne ocupăm noi d’asta. Lăsaţi un număr şi vă sunăm noi. Da’ ce &#%*^(%&$%$W%%^$^*^#14@(^@(9&(^@(%*^JGF^%!#15@% ??? Nici când vă vine prostu’ la uşă să lucreze în locul vostru, limacşi împuţiţi, tot nu vă convine???

Şi aşa nu ştiu cum o să-mi asigur drumul până la Bucale, la B’Estfest. Da’ slava Cerului că încă mai sunt pramatie la casa părinţilor şi încă mai am ocazia să-i storc şi de ultimul şfanţ pe care-l au. C’est la vie!

Ceva nou? Mi se curăţă pielea de pe nas, după ce l-am ars câteva ore-n soarele Sfântu Gheorghian. Ah, da soarele! Uitaţi aici, o mostră din colecţia „Soarele şi-o trage cu Luna at the Midnight Show.

Citește în continuare ‘Jobărim pentru un ban că vrem la Bucale’

Când mă chinuie „talentul”…

…desenez tot felul de prostii. Şi, da, din lipsă de ocupaţie.

JD803144

Recunosc, am umblat la tunning ca să-l (desenul) mai inchid un pic. Dar atâââââââât! : D

B’Estfest, care-mi da 130 de lei?

Probabil că v-aţi obişnuit cu numele grele care vin să performeze pe scena B’Estfest.

Anu’ ăsta vreau şi eu. Că tot n-ajung la Placebo pe 21, măcar să am ocazia să-i văd pe cei de la The Killers :X :X pe 1!.

Programul e cam aşea:

Aş vrea ca cineva să-mi expilce care-i faza cu scena Romtelecom şi Ciuc. Adică, ce!? Nu pot să asist şi la concertul celor de la Snails şi la concertul The Killers?! Crap, nimic nu-i coreeect!

Probabil, observaţi numele grele din sfera metalului care îşi vor face apariţia pe scenă. Până şi fosilele de la Manowar vin.

Eu îmi exprim sincerele regrete că nu sunt şanse să-i văd pe AB4 :X, The MOOod, Grimus [care-mi plac la nebunie], Les Elephants Bizarres, şi (poate) Alternosfera.

Dă-o naibii de treabă! O să fie genial! Mă roooog la…nu ştiu, la orice, numai să ajung să urlu cât mă ţin plămânii de tare „You sit there in your heartache / Waiting on some beautiful boy to / To save you from your old ways / You play forgiveness /Watch it now / Here he comes” odată cu Brandooooon! „I got soul but I’m not a soldier”!!!!!!

Citește în continuare ‘B’Estfest, care-mi da 130 de lei?’


Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

  • "Şi tu ce-ai făcut? Ai continuat să-ţi joci roulul infect, care oricum nu-ţi venea, ba chiar atârna ridicol pe umerii tăi." 6 years ago

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 14 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,669 amatori
Iunie 2009
L M M M V S D
« Mai   Iul »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD