Arhivă pentru Aprilie 2009

Si daca nu de aici,atunci de unde?

In primul rand, va anunt ca maine, 27 Aprilie, este ziua fratelui meu :”> [de nume :|] din Chicago, „micul” Patrick Stump. Bosorogu’ face 25 de ani.

Un geek foarte talentat, cu o voce extraordinaraaa [pacat ca nu canta jazz], Patrick este tipul durduliu care face o groaza de muzica. As fi vrut sa-i dedic o pagina pe blog, dar timpul nu mi-a permis. xD Puteti sa vizitati saitu’ lui amintit mai sus.

In al 2-lea rand, mi-am deschis un photoblog: Un Nenorocit De Photoblog.

Bine, e inca la inceput. Promit sa-l mai dezvolt! 🙂

Pana atunci, pace voua : ) >-

si nu uitati: daca cafeaua e prea amara si nu mai ai zahar in casa, trage o fuga pana la magazin!

De-ar fi vorba numai de maini aspre

Te mananca-n palma.

Te pomenesti ca primesti ceva bani.

Dar ce palma aspra ai! (Domnu’ Dan!)

Si ce unghii strambe. Nu le-ai taiat de ceva timp. Poate asa se explica si faptul ca vreo 3 ti s-au rupt din carne.

Si ce-i cu aspectul asta de smirghel folosit? Da, ai uitat aseara se te dai CU CRema de maini. D-asta n-ai putut sa dormi. Si ai visat numai degete. Care se indreptau amenintator spre ochii tai. Era un semn. Nu ti-ai dat seama.

Cum poti trai cu mainile astea? Sunt groaznice!

Stai, calm, nu dispera! Gandeste-te: cum au ajuns, for God’s sake, in halul asta?

La camp n-ai fost. Ai angajat pe altii sa faca asta pentru tine. 12 ore pe zi. Ca sa ai tu ce pune pe masa. Te uiti la ei din biroul tau supercalifragilistic de modern de la etaju’ 10 al unui mic zgarie-nori  (varianta romaneasca) cum ei isi inghit sudoarea de pe frunte, si indura cele 40° de afara, fara macar sa scoata un scancet. Si nu comenteaza cand intarzii cu lunile sa le dai salariile, si asa exagerat de mici. Nu, nu. Lor le place munca. Le place sa faca pe magarii pentru ca altora sa le fie bine. Sau cel putin, asta crezi tu. Deci, excludem posibilitatea ca mainile tale sa fie aspre din cauza folosirii excesive a harletului.

Nu ti-ai omorat timpul scriind. Neah, n-ai facut vreo compozitie. Si nici n-ai intocmit un plan. Nici macar un jurnal nu tii. Doar ai angajat pe altii sa faca asta! Secretara iti scrie rapoartele. Tipu’ ala care se chinuie de 2 ani sa primeasca o promovare iti concepe toate proiectele, pe care ti le atribui in momentul in care sunt gata. Scriitorul ala care incearca sa faca un bestseller a inceput o carte care te are in prim plan. Pe tine si viata ta. Viata ta de succes. Si chiar daca n-ar fi de succes, de ce ai mentiona asta intr-un roman? Pana la urma, literartura asta e numa’  fictiune. Cand ai pus ultima oara mana pe un pix? Aaa, cand ai semnat actele pentru achitarea noului Rolls Royce. Dragut. Eh, macar am mai eliminat o posibilitate.

Nu ai spalat prea multe rufe in ultimul timp. Defapt, n-ai spalat deloc. Mai exact, nu ai spalat niciodata. Tu stii ca pe alea’ pe care tre’ sa le imbraci cand te duci la serviciu / in oras / in alt oras / in alta tara / in club / la Las Vegas / in oricare dintre locurile pe care le vizitezi destul de des se gasesc in sifonierul urias din dormitorul de la etajul 2 al vilei tale din X ( „X” reprezentand un oras / cartier foarte scump ). Iar hainele care, prin definitie, nu crespund standardelor igienei minime ( adica PUT si sunt JEGOASE ) se gasesc ori in cosurile de rufe din cele 4 bai ale vilei, ori in vreuna din cele 5 masini de spalat, ori sub pat ( pentru ca ti-a fost lene sa te scoli si sa le arunci in cosul de rufe ). Nu stii cum miroase clorul, deci ai putea sa-l confunzi usor cu Mountain Dew. Nu stii la ce folosesc pungile alea uriase, pe care scrie maaaaare ARIEL,  pe care le cumpara menajera ( acum crezi ca da banii pe prostii ). Nu stii cum sa pui in functiune masina de spalat, cu toate ca are un buton pe care scrie ON. Ce sa mai spun de spalat la mana! Ok, deci mainile tale nu arata asa din cauza clorului.

Poate ca ai spalat multe vase. Uhm, pe cine incerci sa pacalesti? Mananci la restaurant, d’oh! Adica, atunci cand n-ai musafiri ( adica, destul de rar ). Si chiar daca mananci acasa, ce? Tu faci mancarea? Tu speli vasele? De ce ai bucatar, omule? 😐

Cred ca ar fi timpul sa ne gandim la lucruri mai realiste. Cum ar fi reactia negativa la tratementul de depigmentare a pielii. Sau fumatul trabucurilor.

Sau niciuna.

Pai daca nu-i niciuna, atunci ce e?

Vrei sa stii? Chiar vrei sa stii?

Putrezesti. Ai putrezit in interior, si acum incepe sa se vada si la exterior. Da, organele tale sunt intr-un stand-by continuu: inima, creierul ( mai putin stomacul, ficatul, pancreasul si rinichii ). Esti o chestie mucegaita, care se altereaza putin cate putin odata cu trecerea timpului. Nu ai sentimente. Nu procesezi vreo informatie. Si asta te mananca; te macina si apoi se strica. Si acum, ca totul e terminat in interior, incepe sa se vada si la exterior. Mare pacat ca ai observat doar mainile. Uita-te si la ochii tai injectati si galbejiti. Si la parul lipsit de stralucire. Si la petele de pe fata. Si la grasimea care sa adunat pe coapsele tale. Nu vezi in ce hal tusesti? Nu vezi ca batista e patata de sange? Dar stai, cum ai putea sa vezi cand esti jumatate orb? Nu ca ai purta ochelari, esti orb pentru ca vrei sa fii orb. Nu vrei sa vezi. Nu vrei sa accpeti realitatea.

Prietenul meu, realitatea te va duce in groapa. In viata, de 2 lucruri nu scapi: de taxe si de moarte. Dar pe cand taxele poti sa le mai amani, moartea cand vine, lasa prapad in urma ei.

Citeste muzica printre randuri

Romanele astea’ moderniste surprind fiecare aspect al vieţii individului. Orice trăire, orice idee, este transpusă în cuvinte. În timp ce clasicii ascundeau anumite aspecte pe care le considerau, să zicem, exagerate, moderniştii scot tot. Chiar şi expresiile verbale de tip „să te fut”, „du-te dracului”, „în ***** mătii” apar în scrierile lor, tocmai pentru a evidenţia cât mai bine trăsăturile de caracter ale individului vizat.

Ok, am cam bătut câmpii în introducere.

Aşea, ziceam că moderniştii surprind fiecare aspect al vieţii individului. Buuuun. Şi pentru a face asta, îşi crează un personaj în care parcă ar pune suflet. Îi fac un trecut, îi atribuie nişte concepţii, şi nu în ultimul rând, îl individualizează atribuindu-i nişte preferinţe. Şi aici mă refer la preferinţe muzicale. > : )

Da, oameni buni, preferinţe muzicale. Şi aşa individul lor devine din ce în ce mai „uman”.

Citește în continuare ‘Citeste muzica printre randuri’

Va multumesc! [un mic inventar]

In primul rand, ma felicit pe mine, pentru ca m-am ambitionat si nu am lasat acest blog balta. Va anunt ca micutul asta face 4 luni! 😀

In al 2-lea rand, le multumesc celor care au ajuns p’aci, si care au citit, oricat de putin, din articolele mele nesuferite.

In al 3-lea rand, le multumesc celor care mi-au acordat privilegiul de a-i enerva.

In al 4-lea rand, le multumesc celor care m-au adaugat la blogroll.

In al 5-lea rand, le multumesc comentatorilor a.k.a „Amatorilor de senzatii tari” ca mi-au lasat doua cuvinte ca amintire.

Ajunge cu atatea multumiri, acum un mic inventar.

statisticaDupa cum se poate observa, succesul blogului meu se datoreaza articolului cu Romeo Fantastik [OMG, Palalilaaaaa!]. Pagina -despre mine- abia daca a avut jumatate din succesul lui Romeo. Si tot datorita acelui articol controversat, lumea a dat de blogul meu folosind niste tag-uri…nu chiar dragute. Probabil ca cel care a scris „sex frontal”, s-a gandit ca a dat de un adevarat dictionar al „opturilor americane” si al altor pozitii „supranaturale”. HAHA, SUCKER!

Mai apoi, tag-ul „sincret art” mi-a adus si el cateva views; insa, articolul in care apare acest tag, i-a dezamagit, cu siguranta. Sorry, guys.

Articolul cu „Mentalitate tip: Taran de balta” a starnit, probabil, niste dispute. Care insa nu-si au rostul. Fiecare o ia, exact asa cum vrea! [nu gandi prea departe, you pervert :|]

CV-ul meu probabil ca a starnit cateva rasete. Si poate ca unii mi-au plans de mila. Eu am fost sinceraaaaa.

Surprinzator, lumea s-a informat de The Who de pe blogul meu! Onoare! Pearl Jam insa nu s-a bucurat de acelasi succes.

Iar unul dintre articolele mele preferate, „Veniti, disecam creieri!” a adunat cateva views, cu toate ca as fi avut ceva mai multe asteptari de la el. Sau poate ca a fost cam acid. Uhm, dar mi-e mi-a placut! :((

[Ma rog, insa, ca articolul „Un alt concept damnat” sa nu ajunga de rasul lumii :D]

Acesta a fost un prim inventar; dar nu ultimul. Probabil ca il voi adapta odata la 4 luni. Daca nu uit de blog pana atunci. [Cum au facut unii:  l-au inceput, au scris 3-4 articole babane, si apoi….praf si pulbere!:D]

Apel disperat!

Nu cred ca sunt multi care sa stie

CA ROMANIA STA DESTUL DE BINE LA CAPITOLUL ROCK ALTERNATIV!

Dah, dragilor, avem si asa ceva.

[Multumiri ApropoTv pentru sustinerea trupelor de rock alternativ]

The MOOod

Citește în continuare ‘Apel disperat!’

Viaţa mondenă românească: un maglavais comic

E probabil 9 jumate seară şi mda, mă aflu pe faleză. Nici naiba. Doar eu şi compatrioata mea de suferinţă. Nu, mint. Mai trece din când în când câte-un călător întârziat, încă ameţit din cauza vitezei pe care a imprimat-o tembelul de la volanul microbuzului.

Şi cum ziceam, nici naiba. Evident, se instaleză starea de plictiseală. Până când prietena mea îmi împărtăşeste ‚admiraţia’ ei pentru fiul principelui Radu, Nicolae [care cică-şi spune Nicolas pt că a trăit mult timp în Anglia sau ceva de genu’]. Eu nu mă pot abţine să nu-i zic cât de mult îmi place reclama aia de la telefoane [sau naiba ştie ce], aia în metrou. Şi tata a zis că e drăguţă. Dar ea îmi dă peste nas că tipu’ din reclamă nu-i nici măcar vedetă.

„Şi tu acuma! Îmi pare rău, dar noi mediocrii ne limităm la actori, reclamişti, cântăreţi, nimicuri d’astea. Nu ca tine. Prinţi şi prinţese!”

Citește în continuare ‘Viaţa mondenă românească: un maglavais comic’

Sunteţi nişte oameni prea tragici pt gustul meu

Uhm, ştii ceva? M-am cam săturat. De ce? Păi, uite, nu e destul de evident? Eşti chior, bă? Tu nu vezi că toată lumea îşi plânge de milă? Da, da, aşa e! Suntem tragici. Oamenii sunt prea tragici. Atât de tragici că e nevoie de cineva de pe altă planetă să vină să ne înveţe cum să nu mai fim tragici.

Viaţa asta e o curvă nesuferită. Îşi flutură voluptăţile prin faţa ta, şi mai apoi se întoarce şi-ţi trânteşte ceva de genu’ : „Dude, e pe bani!”.

Geez, poate că am exagerat un pic cu această comparaţie. În orice caz, asta e concluzia pe care am tras-o din…experienţa altora. Sună, şi asta dramatic, dar nu e chiar aşa. Eu n-am ajuns la concluzia asta pentru că…well, niciodată nu am luat-o aşa de tragic.

Nu, nu mi-am plâns poziţia în societate, şi nici faptul că ar fii unii mai „bazaţi” ca mine. Nu am considerat niciodată că sunt acoperită de ghinion, că cineva acolo Sus is screwing with me. Nu am simţit nevoia să zic: „Ah, you don’t understand meeee!”. Nu am avut inima sângerândă, şi nici n-am considerat viaţa ca fiind „un căcat”.

Am avut doar nişte probleme existenţiale. Crap, cine nu le are?

Ok. Atît despre mine. Cât despre alţii…

Citește în continuare ‘Sunteţi nişte oameni prea tragici pt gustul meu’


Let’s Do It, Romania!
I write like
Edgar Allan Poe

I Write Like by Mémoires, Mac journal software. Analyze your writing!

A spus...

Tweet my tweeting twitter

  • "Şi tu ce-ai făcut? Ai continuat să-ţi joci roulul infect, care oricum nu-ţi venea, ba chiar atârna ridicol pe umerii tăi." 6 years ago

Clickuieşte ca să primeşti mail-uri mişto, de la mine pentru tine, cu şi despre blogul ăsta fandosit!

Alătură-te altor 15 urmăritori

Subscribe:

Scurt, foarte scurt istoric


Caut o portiţă deschisă şi un şut în fund (de înaintare).

Banners

widget widget widget widget widget
Created by Roxanne Stump

Cine cauta,gaseste

  • 44,606 amatori
Aprilie 2009
L M M M V S D
« Mar   Mai »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

From around the world

free counters

Diverse

OURWORLD