Nici bine n-a sunat ultima dată clopoţelu’…

…şi eu am şi plecat în vacanţă! Nu primesc niciun premiu, aşa că îmi permit ca astăzi să-mi fac bagajele şi să plec la Sulina, în excursia pe care am câştigat-o.

Ne citim duminică! PA!

Prestigioasele instituţii de învăţământ

N-am nimic cu ele. Pe bune. Sistemul nostru de învăţământ, oricât de şubred şi schimbător e, are, din loc în loc, câteva ochiuri de lumină, şi anume acolo unde şcoala nu mai este doar un loc unde eşti (aproape) obligat să mergi, ci un loc unde realitatea se reflectă în mod direct.

Ok, la ce mă refer când zic că “realitatea se reflectă în mod direct”. E, păi bine, ştim că nu-i totul miere şi lapte, aşa că de ce ar trebui să meargă totul strună la şcoală? Apăi, nu tre’ să te obişnuieşti cu lipsa de timp şi de chef, cu volumul mare de lucru, cu colegii urăcioşi şi antipaci pe care tre’ să-i îmbunezi cu nişte glume seci, cu superiori care-ţi fac felul şi-ţi mai cer şi luna de pe cer, cu femeia de serviciu, cu ziua de salariu, cu cafeaua caldă… Asta înseamnă să înveţi ceva cât stai în şcoală. Că teoria, Dumnezeu să mă ierte, îi bună ea un timp, apoi trece (inevitabil) în uitare, ca la un moment dat să fie…dispensabilă. Nu toată, dar cea mai mare parte din ea (cam tot ce nu s-ar încadra în cultura generală şi de specialitate).

În primul rând, după 12 ani de de târâit coatele pe bănci, trebuie să ştii (măcar) cum să te porţi cu oamenii. S-ar spune că omul este o fiinţă bio-psiho-socială; iar socializarea este, în fapt, cam tot, în ziua de azi. Te pricepi, bine, răzbaţi fără mari probleme. Scârţâi, eh, apoi treaba n-o să meargă nici ea altfel.

E nevoie, no question, şi de mult teatru. Dacă îţi permiţi să diseci o carte cu X, cu Y nu poţi decât s-o bârfeşti pe colega de serviciu. Totul stă, să zicem, în mobilitatea afectivă. Eh, na, şi şcoala poate fi un playground unde poţi să-şi exersezi abilităţile.

“1% talent, 99% sudoare”. Cam pute quote-ul ăsta, dar îşi permite cineva să nu fie de acord? Apăi, să tot fie, dom’le, talent; dacă nu sacrifici timp pentru el, nu faci nicio brânză. M-a surprins să citesc următoarele rânduri pe blogul lui Brushvox:  “O citeam cu drag şi pe Roxanne – o puştoaică inteligentă şi cu talent, dar s-a…. crizat.” De ce să nu recunosc, m-am flambat mai ceva ca o banană; să zică o persoană cu experienţă de viaţă asta despre mine, e ceva.  Dar, o fi sau n-o fi o problemă, eu încă nu simt asta. Talentul meu e undeva la rangul de amator, iar inteligenţa…păi…nu ştiu, eu aş spune, mai degrabă, că ar fi doar rezultatul unor lungi cercetări pe…viu. Eu cred că, doar când te subestimezi, să zicem, în mod sincer, poţi să te aştepţi la o perfecţionare. Căci atunci când devii tolerant cu tine însuţi, când te resemnezi cu ideea că: “Hai că-s tare!”, stagnezi şi chiar rişti să-ţi pierzi strălucirea.

Poate că ar fi nedrept să spun că…şcoala m-a învăţat cam tot ce ştiu în momentul actual, dar ce să spun? M-a ajutat să-mi cimentez anumite concepţii pe care, sper, să nu le schimb prea curând.

“S-a modificat schimbarea…”

18 septembrie, oficial s-a încheiat…prima săptămână de şcoală. Ştii ce se spune despre prima săptămână de şcoală? Că toată lumea uită de ea la începutul celei de-a doua.

Tocmai de-asta, îmi acord libertatea de a exploata la maxim experienţa pe care am acumulat-o în ultimele patru zile:

√ Inevitabil, politica-şi vâră coada jegoasă şi în aşa-zisa prestigioasă instituţie a şcolii. Cum se schimbă partidu’ de la putere, ceac-pac, se schimbă şi directorul.

Aşa s-o întâmplat şi la noi, la micu’ nostru Moisil,  şi de anu’ ăsta o venit la putere una ceva mai înţepată şi mai comunistă. Ciocu’ mic! Schimbat program, scăpat de pauze mari, pus ore până la opt seara, schimbat o groază de profesori, obligat ecuson cu panglică tricolor (!!!)…hai, să zicem că vremurile sunt schimbătoare.

Dar de aici, până a-ţi spăla rufele în public şi să ameninţi nişte elevi că nu mai sunt protejaţi…(pauză de vomitat).

Revin la ideea cu schimbatul profesorilor.

√ Păi îmi bagi mie, la intensiv engleză, o retardată, mă, care abia dacă îşi dă seamă la ce materie predă? Ce ceva ce n-am, ce avea fostul meu prof? Unde mai găseşti prof fan Bruce Springsteen, care face glume nesărate dar atât de amuzante? Cine mai zice: What was your homework for today, măi children?

Şi partea cea mai proastă este că nici măcar nu mi-am văzut la faţă noua profă. Au venit săptămâna asta suplinitori. Şi acum, îmi permit să-i târâi prin noroi, să dau un pic de pământ cu ei şi să le scutur binişor creierii:

• Prima a fost o profă de la Spiru, de care am auzit numai lucruri bune…(bullshit ). Uite exerciţiu:

He went shopping after lunch. Reformulaţi începând cu ‘before’.

Hai s-o luăm pe îndelete, să priceapă şi ăi’ mai săraci cu duhul… Uite, o schemă.

X → lunch → shopping

Cronologic, asta se întâmplă în propoziţia. Nu ştim ce a făcut el înainte de a lua prânzul (X), dar ştim sigur că s-a dus la cumpărături DUPĂ prânz. Da, deci DUPĂ PRÂNZ! Răspunsul, idiot de simplu, e ăsta:

Before he went shopping, he had had lunch. Ştii ce-o zis profa?

Before he had had lunch, he went shopping. BĂĂĂ, TU EŞTI BROCOLI LA CAP? În primul rând, în temporală nu foloseşti DECÂT present simple sau past simple, şi în al doilea rând, oridinea cronologică e…anapoda. După două minute de gândit, era s-o scoată la liman, măcar cu ordinea cronologică, da’ s-o mai gândit încă câteva minute ca să facă din exerciţiu o varză de Bruxelles. Bravo, fătucă, mai bine du-te şi dă din gură…în altă parte şi în alt fel!

• După acestă mică Einsteiniţă, am avut parte de…un gay. Nu glumesc, tipul era G-A-Y! Ca să mă înţelegi mai bine, ia de te uită la asta:

Face: Now, i want to hear you talk. But in english. (pauză, eram şocaţi) Come one, say something! I won’t bite!

Samwell is, indeed, helpful. Melodia spune:

It’s okay, if you have a little fright.

Don’t you worry, I won’t bite (not that hard).

A ţâţâit. Deci serios, nu ştiu cine ce a zis, dar el face: no,no nţ, nţ, nţ!

Şi avea un tricou negru mulat, cu o faţă de tigru pe el. Purta o pereche de blugi strâmţi pe cur, şi mergea cu posterioru’ umflat. Părul îi era golden, aşa cu nişte cârlionţi. Eu nu mai puteam de râs cu colega de bancă, şi fredonam întruna:

I said what what, in the butt.
You wanna do it in my butt? In my butt?
Let’s do it in the butt…OKAY!

Când s-a aşezat pe catedră cu picioarele încrucişate, m-a izbit:

I will give you what you need,

all I wan’t is your big fat seed.
give it to me if you please.
give it to me if you please.

Ok, din nou, fac o pauză de vomitat. Samwell was right!

Nu ştiu, din sadism probabil, am vrut să i-o coc acestui reprezentant al minorităţii sexuale. El ne-a dat trei teme despre care să scriem, şi una dintre ele era: What would you do if you found a bag full of money? Răspunsul meu a fost:

If I found a bag full of money, I would first count how much money is in it. And after that, I would start thinking about paying my bills and, probably, buying a SUV that I will surely be able to drive when I’m 18. And if in that bag is a considerable sum of money, I will surely find a way to spend them all, so that the police will never track me down. Maybe I’ll think about investing them in jewelery and lands, and maybe in estates located in different parts of the world.

Tipu’, după ce mi-a zis să citesc mai rar…a rămas interzis!

√ Nu mai am acelaşi prof de religie… La dracu, cu cine mă mai contrazic eu? Tipu’ ăsta insita pe patru chestii: Iron Maiden, Marilyn Manson, Tokio Hotel şi tricouri negre cu trupe.  Pentru el, religia nu se împacă deloc cu rock-ul, dar defapt, niciun fel de muzică în afară populară. Şi era atât de amuzaaaant, să vezi cât se strofoca el să ne convingă pe mine şi pe câteva colege că el ştie tot ce e bine. Micuţ prostuţ!

Deocamdată, e cam plictisitor pe holurile şcolii. O fi de vină comunismul care iese ca un taifun din biroul directoarei, o fi de vină bobocii anoşti…nu ştiu. Nu e prea tare să fii a10a.

Sophomore slump…or comeback of the year?

Gata vacanţa, scoateţi caietele la înaintare, scuturaţi cărţile de praf şi mucegai…şi puneţi-vă cu burta pe ele. La propriu, bineînţeles.

E timpul să-i târâim pe profesori în noroi, îmbrăcaţi doar în costume de baie.

Ăsta micu’ intră în pauză, eu o să mai dispar în umbră…dar ştiţi unde să mă gasiţi. Sophomore this year!

Cum să vă dovedesc că a început şcoala? Hmm…