Fragment de discurs

…

” România seamănă, foarte mult, cu o ţară a morţilor. Despre un mort se poate spune că nu primeşte niciun impuls, fie el din exterior sau din interior. Cadavrele însă care trăiesc aici, găsesc util doar “să împrumute” obiceiuri, tendinţe, mofturi de la alte popoare, în speranţa că vor arăta mai vii. Nu vede însă nimeni sicriul de penibilitate în care am fost vârâţi de propriile noastre mâini. Şi, în fond, aici s-a ajuns: un terci de opinii, gusturi, credinţe fără pic de substanţă, făcut din pseudo ingrediente răstălmăcite după placul personal. Nişte impostori, nişte “wannabe-s” care în loc să-şi promoveze autenticitatea culturală, au făcut un cult din “a împrumuta câte puţin de la ceilalţi”. Prin această metodă, se poate ajunge ori la anonimitate, ori la stadiul de bufon al Europei.

Da, termenul de bufon mi se pare cel mai potrivit. Hainele lui sunt fistichii, cu multe petice, de diferite culori, cusute la repezeală, are pantofi ridicol de lungi şi este caracterizat de celebrul nas roşu, de care se foloseşte ca să atragă atenţia. Toate acestea ar putea defini natura românului de a îmbunătăţi un lucru, făcându-l însă jenant şi frapant. Bufonului îi este specific şi simţul umorului, care se poate asemâna cu zeflemeaua pe care o face românul din orice situaţie tragică. Zeflemea care a apărut ori dintr-un puternic respect pentru sentimentele profunde, ori din dorinţa de a se face remarcat cu ceva.

Evident, ceva, undeva, s-a greşit. Şi nu pot să nu observ cum aceeaşi frică de afirmare, aceleaşi reticenţe când se pune problema impunerii unor valori naţionale apar din nou, şi din nou, de fiecare dată sub altă formă, mereu cu acelaşi nucleu. S-ar spune că românilor le place să fie conduşi, şi nu să conducă. Şi ar fi ceva, dacă toate ar izvorî dintr-o intensă teamă de ridicol. Această posibilitate rămâne, însă, încă un scenariu ideal, în mintea mea.”

…

Să fiu în temă

Un mic mesaj pentru cei care au impresia că fac politică, care ar vrea să facă politică, care comentează despre politică, care nu vin cu nicio soluţie reală pentru a rezolva problemele politice, care aruncă cu pietre în politicienii asemeni lor, care văd numai suprafaţa în politică, care fac glume nesărate privitoare la o politică ce trebuie corijată şi, în niciun caz, condamnată, care câştigă popularitate din politică, care se folosesc de politică pentru a beneficia de privilegii, care încalcă orice normă morală din cauza politicii, care au dus politica la stadiu de “adunătură de oameni proşti”, care nu au habar de diplomaţie şi cum se aplică ea în politică, care nu concep sacrificiul deşi, odată, s-au jerfit mii de oameni din cauza unui regim politic, vă spun atât:

Spunea Brander în ‘Faust’: “Politică?Ptiu!ce cântec urât!” La noi, toţi îl fredonează, chiar dacă n-au ureche muzicală.

PS: Cred că am reuşit să încadrez în aceste câteva rânduri întreaga populaţie a României.

Bubuie patriotismul în noi

Frumoasă ţară, păcat că e locuită…

Cum era normal, cercetaşii au organizat astăzi o acţiune, că de, suntem români. Prin această cale, doresc să le transmit un mesaj colegilor de breaslă:

RUŞINE!!!

Mulţi poate n-au fost în oraş, alţii erau poate bolnavi, dar cei care n-au avut chef să se scoale la ora 9 n-au nimic de spus! Schimbare, schimbare…Vreţi schimbare? Începeţi cu voi! Cred că era exagerat de greu să-ţi mişti fundu’ până în Piaţa Civică.

Câţi am fost până la urmă? Dacă ştii să numeri pe degete…

1, 2, 3, 4, 5

Da, 5 cercetaţi micuţi cu 8 garoafe. Foarte impozant, nu mai avea loc lumea de noi. De altfel, nici nu ştiu de ce mă mir, că se pare că centrul nostru e damnat.

În altă ordine de idei:

http://www.iubesctulcea.ro/stiri/frauda-la-turul-i-voturi-bune-aruncate-intr-o-scara-de-bloc.html

Ce chestie! Eu stau pe strada Babadag, la bloc nr.13, scara A. Atât de aproape!

Dacă ar fi trăit Caragiale, doamne ce sursă de inspiraţie ar fi avut. 

La mulţi ani români! Suntem jenanţi…

Imagini imaginoase

 

 

Din seria “Telefonul, prieten fidel”, vă prezint cele mai pitoreşti peisaje din Tulcea (culese de mine, bineînţeles). Luaţi-vă căţelul în braţe, următoarele imagini s-ar putea să vă şocheze:

1. Curierat rapid spre Adâncuri

2. Hotelul horny

Acolo scria, în mod normal, HOTEL REX. Însă, într-o zi, cineva s-a supărat şi a ţinut cu tot dinadinsul să arate tuturor cum stă, defapt, treaba pe acolo… Hot Rex, o fi vreun pimp.

3. O construcţie mai mult decât luminată

Nu, nu este o iluzie optică, şi nici vreun trucaj. Asta o’ ajuns mai demult şi la ştiri. Da, oameni buni, constructorii din Tulcea incorporează stâlpii de iluminat în clădiri pentru mai multă rezistenţă!

4. Religie stil “Top Gear”

Asta-i proaspătă, am cules-o seara asta, când am venit de la şcoală. În parcarea din faţa blocului meu. (dacă nu se înţelege, acolo scrie “ISUS ESTE DOMN”)

Şi dacă tot am ajuns aici…

…şi asta-i de bine!

Romania says: I love to entertain my habitants!

Oh, yes, Romania, we love you too!

Dragă România, (prima parte)

Românie, habar n-ai ce debusolată sunt! În ultimul timp am fost bombardată cu atâtea bârfe, că nici nu mai ştiu ce-i adevărat şi ce nu. Poate mă lămureşti tu, pentru că, vezi dragă, doar în tine mai am încredere.

Ei bine, cine poate nega că tu eşti puntea de legătură între Occident şi Orient? Nici nu e cazul să amintesc de câte beneficii ai avut parte datorită acestei poziţii privilegiate! Turcii au tras din narghilea sute de ani pe meleagurile astea, ungurii s-au instalat comod şi fac nazuri şi în ziua de azi, regimurile politice vecine şi-au băgat coada şi în treburile noastre, ce-ai putea să vrei mai mult? O sociatate colorată şi înfloritoare, care în anii ’80 aproape a murit de foame, o societate care de 20 de ani încearcă să înţeleagă ce clasă de obiecte denumeşte termenul “libertate”, o societate care se urăşte pe ea însăşi, mai tare decât oricine.

Şi ce, Românie, nu e asta calea spre progres? Adică, de ce să te supraestimezi când poţi să te automutilezi, doar de dragul perseverenţei?Cui îi trebuie industrie? Cine are nevoie de export? De ce să fie toleranţa necesară? E fiecare pentru el! …Nu înţeleg de ce oamenii îţi reproşează asta!

Adică, cine a mai reuşit performanţa să intre în UE cu absolut nicio bază? E ca şi cum ai avea piciorul în ghips, şi te-ai apuca să sari coarda; cam aşa a fost cu aderarea ta la Uniune. Te-ai ales cu încă o fisură. Nici pe departe nu te compari cu Anglia, Italia, care se pare că nu au întâmpinat prea multe greutăţi (pentru că ele aveau picioarele perfect sănătoase când au intrat în horă). Cine mai şchioapătă ca tine, cu nişte datorii atât de mari în pantofi?  Eu te admir sincer! De altfel cum îi admir pe toţi cei care dau disperat din coate când se îneacă în nisipuri mişcătoare.

[VA URMA]

Nimănui nu-i place politica, nimeni nu votează, dar şi ţaţa Floarea comentează!

[acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Adică nu vă atacţi. (there's no use) Serios acuma...]

…şi de ce eu să fiu undeva mai prejos? Ok, promit că-mi schimb bancurile…

În calendar va fi marcată această zi, când Cei Trei Crai, Băsescu Marinar de Oameni, Crin Floare Imperială şi Geoană Gură de Socialist au purces la drum, călăuziţi de strălucirea Turcescului.

De ce tocmai ei? Pentru că aceasta le-a fost menirea, au dat dovadă de fler, de sex-appeal, de gură spurcată şi de o conştiinţă adormită. A, şi pentru că au cele mai ieftine gogoşi de pe piaţă…

Cum într-o ţară democratică poporul este tot, atunci se poate spune că Dumnezeu i-a ales. La panaramă sau nu, ei au bătut calea Dezbaterii.

Am avut privilegiul să asist la această minune care…nu a ajuns la niciun rezultat concludent. Pentru că aşa de strânsă este legată prietenia lor, încât nici cu toporul nu-l iei pe unul de pe altul.

Am fost blestemată să fiu ironică şi obiectivă. Ce să-i fac! Nu m-am putut abţine după ce am văzut că Echofon-ul bubuie cu tweets despre marea lor călătorie printre firele încurcate şi cadavrele putrezite ale Ţării Lui Papură Vodă.

Să rezum întreaga istorie, care va fi spusă şi urmaşilor urmaşilor urmaşilor noştri, care vor fi fugit de mult în Occident de pe meleagurile ‘cestea.

Băsescu Marinar de Oameni:

E acid şi nesimţit; aceste defecte lezează pelicula fragilă care înveleşte orgoliul celorlaţi tovarăşi de drum. De asemenea, nu se lasă mai prejos, şi ţine neapărat! să menţioneze că este român, şi că îi place asta, şi că se bucură de privilegiul de a fi creştinat o păgână. Oh, how sweet. Mucenicul ştie bine ce au nevoie elevii. Dar elevii să tacă din gură şi să înghită, aşa cum fac atunci când au de învăţat, pe de rost, 4 esuri de pe o zi pe alta.

Crin Floare Imperială:

Are darul de a evita subiectul pe cât posibil, astfel, când vine vorba de educaţie, îşi aminteşte de vremurile de mult apuse ale celorlalţi tovarăşi. Pesemne o uitat de beţiile trase cu alde’ Accenţii. Plin de el, vede doar băţul din ochii ‘ălorlaţi.

Geoană Gură de Socialist:

Acelaşi prostănac care se gândeşte la copii care trăiesc în mediul rural. A, şi la bătrâni. Şi pentru el, faptul de a nu-ţi goni soacra din casă este o faptă bună, şi nu o normă morală.

Unu plagiază pe altul, sar cu puştile încărcate în mâna stângă şi cu noroi în mâna dreaptă, domnule Turcesu, dar când vine numărul Femeii cu Barbă?

Am o sugestie. Voi, ‘ăştia de vă duceţi să votaţi… luaţi de scrieţi pe beletul ‘ăla şmecher numele vostru. Că, oricum, nu va face nicio diferenţă…