Răspunsul la această întrebare e relativ simplu. Când cineva vrea glorie, primeşte atenţie. Pe asta se bazează publicitatea. Pe atenţie mizează toţi şmecherii. Aşa îşi câştigă ăştia de stau pe scaune la Cotroceni voturile.
Mecanismul de funcţionare este, iarăşi, simplu. Iau ca exemplu…păi, pe mine. 
Acum citeşti articolul ăsta, într-un trecut apropiat ai mai citit ceva de pe aici, şi poate îţi faci planuri să mai revii. Aşa îmi acorzi tu atenţie, şi mie îmi creşte numărul de vizualizări, şi aşa avansez în nu-ştiu-care-listă-de-blogări şi ajung să-i detronez pe ăi mai şmenari din blogosfera românească. Ok, poate am exagerat un pic.
Noi, ăştia mai mediocri, avem patru lucruri de făcut în viaţă:
- Să plătim taxe. (Asta în cazul în care nu eşti lăutar
) - Să muncim pe brânci pentu curu’ altora.
- Să ne facem plăcuţi altora, şi nu nouă înşine.
- Şi, înfine, să ne pese.
Şi când spun că trebuie să ne pese, nu mă refer la hrănirea locuitorilor Ugandei. Şi nici la salvarea tigrilor bengalezi de la dispariţie. Acest al 4-lea punct este mai uşor de îndeplinit chiar şi decât punctul al 3-lea.
INSTRUCŢIUNI:
Aşezaţi-vă comod în faţa televizorului. Procuraţi o pungă king-size de floricele de porumb. Aprindeţi televizorul din telecomandă. Uitaţi-vă la ştiri.*
*ATENŢIE: trebuie urmărite absolut toate ştirile, începând cu ora 1 şi terminând cu ora 23. Iar postul de televiziune care dă cel mai mare randament este OTV.
Din fericire pentru noi toţi, resursele sunt din ce în ce mai mari, şi putem să îndeplinim punctul al 4-lea cu ajutorul calculatorului, dar şi cu telefonul. 
Şi cum resursele s-au extins, bagajul de informaţii vitale trebuie să fie pe măsură, în aşa fel încât o persoană să ajunge să disece şi 10 ştiri despre tot felul personaje reprezentative a culturii române în mai puţin de 5 secunde. Da, sună foarte ambiţios, dar trebuie să acceptăm, pentru că până la urmă noi suntem ăia care bagă în seamă.
Nu pot să nu amintesc de un caz care pe mine m-a marcat. Mai demult, un tip pe nume Gabi, reprezentant al comunităţii ceva mai colorate de la noi din ţară, a omorât un bătrân de 91 de ani în USA, veteran de război. Şi a fost condamnat la moarte. Această ştire a ţinut pagina întâi a multor ziare, a fost în discuţie cam o săptămână la TV, şi apoi…nu ştiu. S-a uitat de acesată chestiune neinteresantă, şi politica şi-a revendicat bine-meritatul loc întâi în rubrica de ştiri. Dacă a murit Gabi sau nu, nici acum nu ştiu, şi sincer, mă doare mai tare de unghia care dă să mi se încarneze la degetul stâng de la piciorul mare decât de soarta bronzatului acesta. (“bronzat”, citat de la evlaviosul Danion Vasile. ) Ce mi-a plăcut mie a fost valul care a urmat. Un concetăţean a avut bună-voinţa să-mi împartă şi mie nişte lucruri interesante:
Suflet pierdut de Maidanezu(Vizitator), luni, 27 aprilie 2009 – 21:39 La un bosorog de 91 de ani si un dos de palma este fatal. Mai bine recunostea prostia si mai avea o sansa la viata.
răspuns:
Gandire de infractor ! de Popa Natu(Vizitator), luni, 27 aprilie 2009 – 23:45 Felul dumitale de gandire este cel al unui infractor ! Nu il blamezi pe tzigan pentru omor ci ii dai sfaturi despre cum ar fi trebuit sa “fenteze” tribunalul ca sa scape cu viatza. Esti nimic mai mult decat un manelist !!!
Comentarii postate pe site-ul Evenimentul Zilei în legătură cu această ştire. Nu pot să nu remarc umorul tipic românesc al d-lui Maidanezu care, după spusele d-lui Popa Natu dă dovadă de gândire tipică unui infractor. Şi cel mai interesant mi se pare felul în care d-l Popa a încadrat toate injuriile pe care i le putea adresa d-lui Maidanezu într-un singur cuvânt: manelist. Bravo, felicitări, 10 puncte din partea mea!!! Nici eu nu puteam să conchid mai bine. Nu mai spun că am abuzat de această idee săptâmâni întregi, şi am împărtăşit şi altora această metodă de a înjura pe cineva. Îi spui manelist, şi îl faci în acelaşi timp: prost, cretin, nespălat, dobitoc, măgar, şi chiar infractor.
Apoi, a mai venit o replică:
Bosorog ? de Tractoristu’, luni, 27 aprilie 2009 – 23:54 Sa spui lu taica-tu asa ! Ca a crescut un prost !
D-l Tractoristu’ este vizibil afectat de afirmaţia d-lui Maidanezu. Da’ ce să-i faci, aşa e cu tineretu’ din ziua de azi, nu mai ştiu ce e ăla respect, mai ales faţă de un veteran de război, care probabil mergea cu ajutorul unui picior de lemn şi care la 91 de ani nu mai avea nici un dinte în gură şi care probabil precipita de fiecare dată când deschidea gura, un domn respectabil care probabil a fost ajuns de senilitate şi din această cauză a fost părăsit de copii, nepoţi eţetera (că soţie nu cred că mai avea ) . Nu ştiu să respecte bătrâneţea şi gata, şi d-l Tractoristu’ s-a simţit atacat şi a ripostat, cu toate că mi-e cam greu să cred că la vârsta lui mai ştie să tasteze la calculator. Dar POATE trag concluzii pripite! 
Şi în acest context, dovedesc şi influenţa nefastă a ştirilor. Aceste personaje de mai sus au intrat într-un adevărat conflict, ajungând să-şi adreseze cuvinte necuviincioase unul altuia. Deci, cine a afirmat că money is the root of all evil, nu a avut în vedere ştirile cărora, inconştient, le dăm atenţie.
Trist, am fost un pic cam pe lângă subiect.
Eu defapt vroiam…da, mă gândeam la cum alţii au parte de aşa de multă atenţie, şi prin urmare de glorie. Gigi, EbA, Udrea, Nikita, eţetera. Păi, frate, ei ce-au în plus faţă de mine? Huh, puţini dintre ei au mai multe cunoştiinţe ca mine, şi sunt sigură că sunt în stare să vorbesc mai corect decât mulţi dintre ei. Şi totuşi, unde greşesc? Gândindu-mă aşa şi plimbându-mă pe tot felul de plaiuri necunoscute, am ajuns la concluzia că trebuie să existe o aşa-zisă reţetă a succesului.
Se alege dintr-o varietate bogată de produse, unul dispus să se injosească într-atât de mult încât să ajungă de râsul şi lui badea de la ţară. (Nu Badea de la TV) Se aşează într-o emisiune, alături de alţi semeni ai lui şi de un moderator gata să accepte orice debitări. Produsului se adaugă în compoziţie un pachet de fiţe şi o lingură de mărimea creierului plină de prostie. Se amestecă până se obţine un terci. Se lasă la fript, la început la foc mic, şi apoi la foc din ce în ce mai mare, sub presiunea unor subiecte care îi depăşesc intelectul. Se lasă 30 de minute să se răcorească spunând toate prostiile care-i trec prin cap. După emisiune, se citeşte ratingul pe care l-a avut. Se plăteşte o sumă grasă, şi este rugat să mai revină şi a doua oară, dar cu un scandal.Hai să nu fiu chiar neînţelegătoare… Acestă reţetă nu se aplică de fiecare dată în acestă formă. Ea se pliază după mărimea buzunarului şi după numărul de facultăţi menţionate în CV.
Ok, încep să mă conving că n-o să primesc gloria pe care mi-aş fi dorit-o. 
Şi poate că nu e nevoie doar de atenţie ca să ai parte de faimă.
Trăiască portofelul gras şi pila de unghii!!!
Roxanne
-ro_blue.png)
Amatori de senzatii tari