“În ţara asta strâmb făcută, rahaţii (cenzurez ) f*t în loc să pută.”
E luni, 30 noiembrie, şi eu stau acasă. Uite, din această cauză îmi place mie politica asta! Azi liber + o săptămână (în plus la vacanţa) de iarnă! Mai că-mi vine să mă duc să-l iau pe Boc în braţe!
Acesta este avantajul scandalurilor: cineva tot iese cu ceva bun din ele. Pentru moment, nu-mi pasă decât de elevi; ceilalţi să se scobească în nas, lăsaţi-mă pe mine să mă distrez. Din partea mea, Băsescu poate să pălmuiască o grădiniţă întreagă, Geoană poate să plângă în pernuţă, iar Antonescu să-şi facă breton asimetric, SEE IF I CARE! La ştiri se vorbeşte numa’ de caseta lui tăticu’ lui Antonescu, mister Patriciu; wow, şi i-a dat o palmă! Se vede că n-aţi mai trecut pe la şcoală în ultimul timp ca să vedeţi ce se întâmplă. It’s almost perfectly normal. Am ajuns să mă uit la Harry Potter numai să nu-i mai văd pe Voiculescieni comentând, să nu-l mai văd pe Antonescu pupincurind şi pe Tribun urlând în gura mare. Ia’ mai ducă-se dracului!
Rulez pe Windows 7 şi totul merge perfect, aşa că scutiţi-mă! Om’ fi noi cu un picior în groapă şi cu celălalt, rupt, şchiopătând la suprafaţă, dar hai să ne bucurăm de noroiul ăsta căruia îi spune viaţă.
Din seria “Telefonul, prieten fidel”, vă prezint cele mai pitoreşti peisaje din Tulcea (culese de mine, bineînţeles). Luaţi-vă căţelul în braţe, următoarele imagini s-ar putea să vă şocheze:
1. Curierat rapid spre Adâncuri
2. Hotelul horny
Acolo scria, în mod normal, HOTEL REX. Însă, într-o zi, cineva s-a supărat şi a ţinut cu tot dinadinsul să arate tuturor cum stă, defapt, treaba pe acolo… Hot Rex, o fi vreun pimp.
3. O construcţie mai mult decât luminată
Nu, nu este o iluzie optică, şi nici vreun trucaj. Asta o’ ajuns mai demult şi la ştiri. Da, oameni buni, constructorii din Tulcea incorporează stâlpii de iluminat în clădiri pentru mai multă rezistenţă!
4. Religie stil “Top Gear”
Asta-i proaspătă, am cules-o seara asta, când am venit de la şcoală. În parcarea din faţa blocului meu. (dacă nu se înţelege, acolo scrie “ISUS ESTE DOMN”)
Românie, habar n-ai ce debusolată sunt! În ultimul timp am fost bombardată cu atâtea bârfe, că nici nu mai ştiu ce-i adevărat şi ce nu. Poate mă lămureşti tu, pentru că, vezi dragă, doar în tine mai am încredere.
Ei bine, cine poate nega că tu eşti puntea de legătură între Occident şi Orient? Nici nu e cazul să amintesc de câte beneficii ai avut parte datorită acestei poziţii privilegiate! Turcii au tras din narghilea sute de ani pe meleagurile astea, ungurii s-au instalat comod şi fac nazuri şi în ziua de azi, regimurile politice vecine şi-au băgat coada şi în treburile noastre, ce-ai putea să vrei mai mult? O sociatate colorată şi înfloritoare, care în anii ’80 aproape a murit de foame, o societate care de 20 de ani încearcă să înţeleagă ce clasă de obiecte denumeşte termenul “libertate”, o societate care se urăşte pe ea însăşi, mai tare decât oricine.
Şi ce, Românie, nu e asta calea spre progres? Adică, de ce să te supraestimezi când poţi să te automutilezi, doar de dragul perseverenţei?Cui îi trebuie industrie? Cine are nevoie de export? De ce să fie toleranţa necesară? E fiecare pentru el! …Nu înţeleg de ce oamenii îţi reproşează asta!
Adică, cine a mai reuşit performanţa să intre în UE cu absolut nicio bază? E ca şi cum ai avea piciorul în ghips, şi te-ai apuca să sari coarda; cam aşa a fost cu aderarea ta la Uniune. Te-ai ales cu încă o fisură. Nici pe departe nu te compari cu Anglia, Italia, care se pare că nu au întâmpinat prea multe greutăţi (pentru că ele aveau picioarele perfect sănătoase când au intrat în horă). Cine mai şchioapătă ca tine, cu nişte datorii atât de mari în pantofi? Eu te admir sincer! De altfel cum îi admir pe toţi cei care dau disperat din coate când se îneacă în nisipuri mişcătoare.
[acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Adică nu vă atacţi. (there's no use) Serios acuma...]
…şi de ce eu să fiu undeva mai prejos? Ok, promit că-mi schimb bancurile…
În calendar va fi marcată această zi, când Cei Trei Crai, Băsescu Marinar de Oameni, Crin Floare Imperială şi Geoană Gură de Socialist au purces la drum, călăuziţi de strălucirea Turcescului.
De ce tocmai ei? Pentru că aceasta le-a fost menirea, au dat dovadă de fler, de sex-appeal, de gură spurcată şi de o conştiinţă adormită. A, şi pentru că au cele mai ieftine gogoşi de pe piaţă…
Cum într-o ţară democratică poporul este tot, atunci se poate spune că Dumnezeu i-a ales. La panaramă sau nu, ei au bătut calea Dezbaterii.
Am avut privilegiul să asist la această minune care…nu a ajuns la niciun rezultat concludent. Pentru că aşa de strânsă este legată prietenia lor, încât nici cu toporul nu-l iei pe unul de pe altul.
Am fost blestemată să fiu ironică şi obiectivă. Ce să-i fac! Nu m-am putut abţine după ce am văzut că Echofon-ul bubuie cu tweets despre marea lor călătorie printre firele încurcate şi cadavrele putrezite ale Ţării Lui Papură Vodă.
Să rezum întreaga istorie, care va fi spusă şi urmaşilor urmaşilor urmaşilor noştri, care vor fi fugit de mult în Occident de pe meleagurile ‘cestea.
Băsescu Marinar de Oameni:
E acid şi nesimţit; aceste defecte lezează pelicula fragilă care înveleşte orgoliul celorlaţi tovarăşi de drum. De asemenea, nu se lasă mai prejos, şi ţine neapărat! să menţioneze că este român, şi că îi place asta, şi că se bucură de privilegiul de a fi creştinat o păgână. Oh, how sweet. Mucenicul ştie bine ce au nevoie elevii. Dar elevii să tacă din gură şi să înghită, aşa cum fac atunci când au de învăţat, pe de rost, 4 esuri de pe o zi pe alta.
Crin Floare Imperială:
Are darul de a evita subiectul pe cât posibil, astfel, când vine vorba de educaţie, îşi aminteşte de vremurile de mult apuse ale celorlalţi tovarăşi. Pesemne o uitat de beţiile trase cu alde’ Accenţii. Plin de el, vede doar băţul din ochii ‘ălorlaţi.
Geoană Gură de Socialist:
Acelaşi prostănac care se gândeşte la copii care trăiesc în mediul rural. A, şi la bătrâni. Şi pentru el, faptul de a nu-ţi goni soacra din casă este o faptă bună, şi nu o normă morală.
Unu plagiază pe altul, sar cu puştile încărcate în mâna stângă şi cu noroi în mâna dreaptă, domnule Turcesu, dar când vine numărul Femeii cu Barbă?
Am o sugestie. Voi, ‘ăştia de vă duceţi să votaţi… luaţi de scrieţi pe beletul ‘ăla şmecher numele vostru. Că, oricum, nu va face nicio diferenţă…
Pentru că mi se făcuse dor de QOTSA, am aşteptat să apară track-urile supergrupului Them Crooked Vultures, care arată destul de promiţător.
În formaţie figurează Dave Grohl, Josh Homme, John Paul Jones, şi Alain Johannes. S-au adunat în această formulă prin 2005, şi acum pe 17 noiembrie scot primul album, self-titled.
Sound-ul lor aminteşte foarte mult de Queens Of The Stone Age, poate pentru că şi componenţa trupei e desprinsă direct din QOTSA.
Tracklist:
#
Title
Length
1.
“No One Loves Me & Neither Do I”
5:10
2.
“Mind Eraser, No Chaser”
4:07
3.
“New Fang”
3:49
4.
“Dead End Friends”
3:15
5.
“Elephants”
6:50
6.
“Scumbag Blues”
4:26
7.
“Bandoliers”
5:42
8.
“Reptiles”
4:16
9.
“Interlude with Ludes”
3:45
10.
“Warsaw or the First Breath You Take After You Give Up”
7:50
11.
“Caligulove”
4:55
12.
“Gunman”
4:45
13.
“Spinning in Daffodils”
7:28
Sună foarte bine, neaşteptat de bine; acest album mi se pare că întrece “Era Vulgaris” de departe!
First to appear:
Recomandări personale…
Sunt curioasă dacă acum, în această formulă, sunt îndeajuns de buni…
După cum n-am spus, azi am participat la simpozionul organizat de Seminarul Teologic din Tulcea, cu ocazia Zilelor Dobrogei, la secţiunea “Creaţie literară”.
Trebuie să precizez că a fost my first time când am citit, în faţa mai multor persoane, câte ceva din creaţiile mele. Emoţii, alea, alea, screw them! Ce-o fi, o fi, îmi car crucea.
Datorită faptului că am fost blestemată ca numele meu de familie să înceapă cu litera “B”, am fost, inevitabil, printre primii care au citit. Am citit câteva fragmente dintr-un text, care a avut vreo 3 versiuni până acum (see it here) , un pic dintr-o micuţă colecţie a articolelor mele de pe blog şi ceva dintr-o nuvelă psihologic-poliţistă, încă neterminată.
Domnul Ghioc mi-a sugerat să-mi termin, mai întâi nuvela, şi mi-a zis că acord atenţie detaliilor semnificative şi le descriu atât cât trebuie. Mi-a zis că reiese faptul că mă încântă scrisul, şiiii…na,a exagerat , am şanse să ajung o prozatoare bună.Poate are dreptate, poate n-are deloc. Timpul va rezolva asta.
Cu toate că orgoliul meu a fost un pic gâdilat, n-am de gând să mă fudulesc cu asta. În primul rând, trebuie ca EU să fiu mulţumită de munca mea, şi, nu ştiu cum să zic, dar cred că sunt cel m-ai al’ dracu critic al meu. Am întâlnit persoane care se umflau atât de mult în pene cu creaţiile lor, că lumea a început să-i…well, urască pentru asta. Nu, dom’le, nu-i invidie! Trebuie mereu să rămâi modest şi exigent cu tine însuşi, pentru că aceasta este calea spre progres.
…
Ajungând acasă, m-am apucat să fac curâţenie prin foldere, şi am dat de nişte chestii foarte amuzante de care uitasem total. Ca să închei într-o manieră amuzantă, o să pun aici parodia făcută de mine la melodia “Rockstar” a celor de la Nickelback.
Well, I know you wanna be just like me I’m a full grown bitch and I can’t seeMy friends left me here cause too meanI’m not as smart- as it seamsAnd my…English is at the groundWith the Japanese- makes it a new soundI use to look in books at my examsAnd I get kicked out- I don’t give a damn!And I…Think I am so importantMy name is known as far as PortlandEvery gossip whispered is about meI know they envy ‘cause they can’t be me and…Hey, Hey! We all wanna be whores!*** I’m through with standing in lines to boys I’ll never feel inIt’s like begging every night, and I’m never gonna win thisLife hasn’t turned me quite the way I wanted to be*(Tell me what you want!)***I want a brand new haircut, ‘cause I’m sick of thisAnd a room I could put my damn-ass inAnd a king-size (Schh) big enough just for me!*(So what you need?)***I need an, an old man who could put me in itAnd a handsome boy who could spend it with meAll the money I get from the old man for nothing!*(Been there, done that…)***I want a new tour bus filled with JapaneseThe ones who could bring me on my kneesSomewhere between 12 and 80 is fine for me!*(So how you’re gonna do it?)***I’m gonna trade this look for house or emoWhile my bank account it’s at zero!***Well, I know you wanna be just like meI’m a full grown bitch and I can’t seeMy friends left me here ‘cause too meanI’m not as smart- as it seemsAnd my…English is at the groundWith the Japanese- makes it a new soundI use to look in books at my examsAnd I get kicked out- I don’t give a damn! and…Hey, Hey! We all wanna be whores!
Azi am văzut un preot care conducea un Mercedes negru, tunat cu nişte flăcări argintii pe caroserie.
Mai târziu, am văzut la Discovery că în unele triburi din Africa, oamenii stau cu capul la fundul vacii şi se spală cu urina ei ca să aibă părul portocaliu.
MORALA:Să nu conduci niciodată un Mercedes dacă n-ai auzit de vopsea de păr cu amoniac.
Trupa Foo Fighters a apărut în 1995, condusă de braţul ferm a lui Dave Grohl. După moartea regretatului Kurt Cobain, în 1994 Nirvana se destramă, iar Dave găseşte ocazia să-şi exploateze lucrările. “I was in awe of frontman Kurt Cobain’s songs. And intimidated. I thought it was best that I keep my songs to myself.” Şi poate că a făcut bine. Mi-e absolut ruşine să văd că există aşa-zişi ultraextramegahyper fani Nirvana care n-au auzit în viaţa lor de Dave.
În fine, talentul lui Dave nu se putea duce pe apa Sâmbetei. El a lansat un demo, şi pentru a-şi păstra anonimitatea, a lucrat sub pseudonimul de “Foo Fighter”, un termen folosit în cel de-al doilea război mondial care se referea exclusiv la obiecte zburătoare neidentificate. Pentru a susţine albumul, Dave a cochetat cu formarea unei trupe. O primă alegere a fost, inevitabil, Chris Novoselic, însă cei doi au ajuns la concluzia că ar fi mult prea ciudat. Auzind de destrămarea trupei Sunny Day Real Estate din Seattle, Dave i-a “racolat” pe Nate Mendel şi William Goldsmith. Pat Smear a fost ales să fie cel de-al doilea chitarist, şi aşa trupa s-a licenţiat la Capitol Records.
Componenţa actuală a trupei: Dave Grohl (voce şi chitară ritmică), Nate Mendel (chitară bass), Taylor Hawkins [ : X ] (baterie şi backing vocal), Chris Shiflett (chitară şi backing vocal), Pat Smear (touring guitarist)
Scepticii i-au privit neîncrezători, fanii Nirvana i-au renegat, şi totuşi Foo Fighters a prins, şi a prins bine. Probabil, faptul că au unul dintre cei mai modeşti vocali, videoclipuri umoristice şi melodii tip anthem a fost terciul care lor le-a asigurat faima.
Pe 9 noiembrie au lansat oficial cel de-al 7-lea album, un “Greatest Hits” de excepţie.
TRACKLIST:
1. “All My Life” (From the album One by One, 2002) 4:23
2. “Best of You” (From the album In Your Honor, 2005) 4:15
3. “Everlong” (From the album The Colour and the Shape, 1997) 4:10
4. “The Pretender” (From the album Echoes, Silence, Patience & Grace, 2007) 4:27
5. “My Hero” (From the album The Colour and the Shape, 1997) 4:19
6. “Learn to Fly” (From the album There Is Nothing Left to Lose, 1999) 3:54
7. “Times Like These” (From the album One by One, 2002) 4:28
8. “Monkey Wrench” (From the album The Colour and the Shape, 1997) 3:50
9. “Big Me” (From the album Foo Fighters, 1995) 2:12
10. “Breakout” (From the album There Is Nothing Left to Lose, 1999) 3:20
11. “Long Road to Ruin” (From the album Echoes, Silence, Patience & Grace, 2007) 3:48
12. “This Is a Call” (From the album Foo Fighters, 1995) 3:53
13. “Skin and Bones” (From the album Skin and Bones, 2006) 4:02
Mici aprecieri personale. “All my life” este, cu siguranţă, unul dintre cele mai faimoase melodii ale lor, un anthem în toată regula.
“The Pretender” mă leagă de amintiri plăcute; a prins exceţional de bine, a fost cireaşa albumului Echoes, Silence, Patience and Grace, album căştigător de Grammy (care însă nu m-a impresionat pe mine foarte mult XD)
“Big Me” = FOOTOS!
“Times Like These” este una dintre melodiile preferate, cu unul dintre cele mai bune videoclipuri.
“My Hero” este un masterpiece.
“Wheels” a fost lansat.
Sunt sigură că mulţi nu-i văd cu ochi prea buni, considerându-i doar un produs vandabil. Faptul că şi-au pierdut, în timp, din nervul originar, nu-l neg, dar ca să supravieţuieşti pe piaţă, changes have to be made. Nu-i condamn o clipă, ba chiar îi aplaud pentru perseverenţa lor şi pentru faptul că ei nu stau să pupincurească pe nimeni. HA!
Cu toate că sunt, probabil, printre puţinele persoane care deţin secretul pierderii timpului fără a face nimic util, găsesc ici-colo o fereastră, şi mai pun mâna pe o carte.
După îndelungi căutări şi selecţii riguroase, pe care le fac deobicei prin bibliotecă sau pe vreun site al vreunei edituri, căştigătorii selecţiei ajung să fie ori dintre cei mai neînsemnaţi, ori dintre cei care poartă cunună de lauri. Proscrişi, defectuoşi, filozofi de ocazie, drogaţi sau criminali. Iată, finaliştii ultimei selecţii:
1 CRIMĂ ŞI PEDEAPSĂ ( Fiodor M. Dostoievski)
Într-un mod ciudat, cartea de pe al 2lea loc m-a determinat să-o citesc pe aceasta. CRIMĂ ŞI PEDEAPSĂ se numără printre cele mai bune romane a tuturor timpurilor, şi nu fără motiv. Drama de natură psihologică prin care trece Rodion Romanovici Raskolnikov, o dramă oarecum exagerată, este foarte interesantă, pentru că aceasta a pornit de la validarea unor teorii. Teoria care a stat la baza crimei este aceea că omul virtuos, inteligent, este privilegiat faţă de norod, pentru faptul că lui i se permite să hotărască soarta plevei, atâta timp cât scopul este unul nobil. Ca să mă raportez la acţiune, Raskolnikov credea cu tărie că prin uciderea Alionei Ivanovna, “un alt păduche al societăţii”, ar fi făcut un bine, aşa cum Napoleon a rămas un erou în istorie, cu toate că s-a rezumat, în nenumărate instanţe, la crimă.
“Dar el dintotdeauna fusese gata să-ţi dea viaţa pentru o idee, pentru o speranţă, fie şi pentru o iluzie. Pusese întotdeauna prea puţin preţ pe o existenţă în sine; întotdeauna voise mai mult.”
Problema care însă a dus la năruirea planului este însuşi persoana lui Raskolnikov, care, în ciuda autoaprecierii sale ca fiind un “privilegiat”, se dosebeşte de aşa numiţii “păduchi” doar prin lipsa interesului pentru partea materială a vieţii. Această realizare îi macină, de fapt, sufletul: “Unica vină pe care şi-o recunoştea era că dăduse dovadă de slăbiciune şi se dusese de bunăvoie să se predea.”, “Teama de incorectitudine e primul indiciu al neputinţei.”
Pe scurt, crima a avut ca scop cunoaşterea temeinică a caracterului, şi Rodion Romanovici a cedat, refuzând însă să creadă adevărul, care, în câteva instanţe, i-a fost prezentat şi de către Porfiri Petrovici. Crima, care nu a lăsat niciun indiciu spre ucigaş, nu l-a convins şi pe Porfiri Petrovici, cel care a analizat în amănunt viaţa lui Raskolnikov; acesta a anticipat teoriile studentului, însă toate incriminările se bazau pe presupuneri: “O sută de iepuri nu fac cât un cal, şi o sută de bănuieli nu fac cât o dovadă.” Caracterul slab al tânărului, care a cedat insistenţelor Soniei, a fost cel care a pus capăt investigaţiei. Raskolnikov a mărturisit crima lui Ilia Petrovici Salitov mai mult din orgoliu, pentru că nu vroia să pară înfrânt în faţa lui Porfiri.
2 SECUREA BLÂNDĂ ( Roger N. Morris)
“O continuare remarcabilă a unuia dintre cele mai bune romane scrise vreodată.” (The York Times) “Un thriller sumbru şi percutant, ai căror părinţi literari sunt Dostoievski şi Gogol.” (The Independent) Britanicul a continuat povestea avându-l ca personaj principal pe Porfiri Petrovici. Însă romanul nu are acelaşi nerv ca şi CRIMĂ ŞI PEDEAPSĂ, şi are, de multe ori, tendinţa să devină un banal roman poliţist. Aici se pune emfază pe acţiune, iar conflictul psihologic nu mai este incitant, având în vedere că acum are loc, în principal, în mintea investigatorului, şi nu a criminalului. Autorul introduce personajul student sărac şi despărţit de familie, pentru a trezi anumite sentimente de teamă lui Porfiri Petrovici, care, la început, făcea o analogie între crima aceasta şi cea a lui Raskolnikov, amintită destul de des. Însă, de această dată, studentul Pavel Pavlovici Virginski nu are nicio legătură cu aceaste crime, iar motivul care la determinat pe adevăratul ucigaş, Osip Maximovici Simonov, să-i omoare pe Stepan Sergheievici Goriancikov şi pe Boris Borisici Kutuzov este unul pur social.
De fapt, romanul este, în primul rând, unul social, şi mai apoi unul poliţst şi psihologic. Statutul personajelor şi legăturile dintre ele sunt definitorii, şi ele au condus la săvârşirea crimelor. De asemenea, se insistă foarte mult pe faptul că statul nu pune preţ pe investigaţiile riguroase, şi aşteaptă un condamnat cât mai repede. Statutul social apare mereu în contrast, iar personajele care nu sunt situate pe o treaptă mai înaltă a societăţii ajung să fie un impediment în calea îndeplinirii planului ucigaşului, şi, majoritatea, au sfârşit omorâte. Legăturile dintre personaje sunt foarte încurcate, şi pe mine m-au indus, nu o dată, în eroare. Sincer, nici acum nu sunt sigură de ce Osip Maximovici a trebuit să-l omoare pe Stepan Sergheievici. Povestea pe care Marfa Denisova i-a zis-o lui Porfiri Petrovici pare a fi cheia, dar eu, sincer, n-am înţeles nimic din ea.
În acest roman avem de-a face cu homosexuali, pornografi, prostituate, oameni săraci, actori, funcţionari publici, chiriaşi, o pătură socială foarte bine conturată. Romanul descrie foarte riguros Petersburgul, şi asta este ideea pe care o exploatează mai mult Morris decât Dostoievski, iar din acest punct de vedere autorul câştigă vizibil mai multe puncte decât consacratul rus.
) f*t în loc să pută.”
Din partea mea, Băsescu poate să pălmuiască o grădiniţă întreagă, Geoană poate să plângă în pernuţă, iar Antonescu să-şi facă breton asimetric, SEE IF I CARE! La ştiri se vorbeşte numa’ de caseta lui tăticu’ lui Antonescu, mister Patriciu; wow, şi i-a dat o palmă! Se vede că n-aţi mai trecut pe la şcoală în ultimul timp ca să vedeţi ce se întâmplă. 
It’s almost perfectly normal. Am ajuns să mă uit la Harry Potter numai să nu-i mai văd pe Voiculescieni comentând, să nu-l mai văd pe Antonescu pupincurind şi pe Tribun urlând în gura mare. Ia’ mai ducă-se dracului!
Roxanne
-ro_blue.png)
Amatori de senzatii tari